Cum a furat „rațiunea electorală” a lui Victor Ponta stadionul Brașovului pentru a ridica o ruină de lux la Târgu Jiu

În timp ce la Târgu Jiu bucătarii și ospătarii de la hotelul din incintă sunt plătiți din bani publici să măture parcările unui stadion „al nimănui” – foto, Brașovul privește cu amărăciune spre schelele Sălii Polivalente și spre paragina Stadionului Tineretului. Povestea celor 28 de milioane de euro îngropate în Oltenia este, de fapt, povestea unui furt de oportunitate comis împotriva brașovenilor în urmă cu mai bine de un deceniu.

Rocada politică: Târgu Jiu a primit „peștele”, Brașovul a rămas cu „praful”

Puțini își mai amintesc că proiectul arenei de lux care astăzi face subiectul rapoartelor Curții de Conturi trebuia să fie ridicat la poalele Tâmpei. Pe locul unde acum se înalță (cu greu) noua Sală Polivalentă, Brașovul ar fi trebuit să aibă de cel puțin șase ani un stadion modern. Decizia premierului de atunci Victor Ponta de a muta investiția în fieful său electoral a fost primul cui bătut în sicriul fotbalului brașovean modern.

Studiu de caz în absurd: Stadion de 28 mil. € fără echipă vs. Oraș cu tradiție fără stadion Contrastul este revoltător:

• La Târgu Jiu: Statul a construit un „OZN” de 12.500 de locuri pentru o echipă care a dat faliment înainte să se usuce vopseaua pe pereții arenei. Rezultatul? Un blocaj juridic în care primăria și clubul statului se bat pe holuri, iar hotelul sportiv stă închis în timp ce angajații mai mătură pe acolo să nu ia salarii chiar degeaba.
• La Brașov: Un oraș cu un bazin de suporteri uriaș și un potențial turistic imens este forțat să aștepte zece ani pentru a demara, cu pași de melc, reconstrucția Stadionului Tineretului. Dacă rațiunea electorală nu ar fi bătut logica economică în 2015, fotbalul brașovean ar fi avut astăzi o „casă” care să genereze venituri, nu datorii.

Factura ne-o trimit tot nouă

Ironia supremă este că brașovenii plătesc dublu. O dată prin taxele care merg la bugetul de stat pentru a întreține salariile „fantomă” de la Târgu Jiu (cele 2,1 milioane de lei pe care Agenția Națională pentru Sport le varsă anual acolo) și a doua oară prin lipsa unei infrastructuri proprii, care obligă echipele locale să joace în condiții lamentabile.

Lecția unei investiții „de orgoliu”

Cazul semnalat de Fanatik nu este doar despre management defectuos la Gorj. Este despre un sistem care pedepsește orașele cu potențial pentru a hrăni ambiții politice locale. În timp ce la Târgu Jiu se caută soluții pentru a scăpa de „gaura neagră” de 28 de milioane de euro, noi, la Brașov, încă numărăm avizele și studiile de fezabilitate.

După 11 ani de la marea „mutare” a lui Ponta, rămânem cu o întrebare amară: Câte generații de fotbaliști brașoveni s-au pierdut prin ruinele Stadionului Tineretului în timp ce bucătarii din Târgu Jiu lustruiau balustradele unui stadion gol?