Educația, prinsă între reformă și improvizație: demisia lui Daniel David și criza de la vârful ministerului

Demisia lui Daniel David din funcția de ministru al Educației, la exact un an de la preluarea mandatului, nu este un simplu episod de uzură politică. Este, mai degrabă, un simptom al unei crize profunde, cronice, care macină sistemul educațional românesc și relația sa fragilă cu decizia politică.

Oficial, Daniel David vorbește despre motive personale și despre dorința de a reveni în mediul academic, departe de jocurile puterii. Neoficial însă, plecarea sa survine într-un context exploziv: un buget insuficient, reforme anunțate dar greu de susținut financiar, presiunea sindicatelor și o răbdare politică din ce în ce mai limitată la nivelul Guvernului.

Mandatul său a fost dominat de promisiunea schimbării. Reforma burselor, reorganizarea finanțării, modernizarea sistemului universitar – toate au fost prezentate ca pași necesari. În realitate, ele au fost percepute de mulți actori din sistem drept tăieri mascate, impuse fără dialog și fără garanții clare. Comunicarea deficitară și lipsa unui consens real au transformat reformele în surse permanente de conflict.

Protestele profesorilor și studenților, tot mai frecvente în ultimele luni, nu au fost doar reacții punctuale, ci expresia unei neîncrederi adânci. Daniel David a ajuns, inevitabil, să personifice această ruptură dintre minister și sistem – un rol din care a devenit aproape imposibil să mai iasă.

În acest vid de autoritate și direcție, numele lui Marilen Pirtea apare ca soluție de compromis. Rector, profesor universitar și deputat PNL, Pirtea este perceput de susținători ca un garant al stabilității și al unui dialog mai pragmatic cu universitățile. Criticii săi văd însă un risc major: politizarea accentuată a ministerului și continuarea unor ajustări bugetare care, deși necesare pe hârtie, pot adânci nemulțumirea din sistem.

Adevărata problemă nu este însă cine va ocupa fotoliul de ministru. Miza reală este dacă Educația va ieși, în sfârșit, din logica improvizației și a reformelor mimate. Schimbarea de la vârf are loc într-un moment-limită: bugetul pentru anul viitor, presiunea socială și așteptările publice cer mai mult decât un nou nume – cer viziune, curaj și asumare politică.

Demisia lui Daniel David nu închide o criză. Dimpotrivă, o face mai vizibilă. Iar răspunsul Guvernului va arăta dacă Educația rămâne, încă o dată, o victimă colaterală a calculelor politice sau devine, în sfârșit, o prioritate reală.

Foto: Daniel David & Marilen Pirtea – fostul și, foarte probabil, viitorul ministru al Educației.