Sf. Spiridon, vindecător și făcător de minuni. Tradiții în ziua sfântului iute de picior

Sf. Spiridon, vindecător și făcător de minuni. Tradiții în ziua sfântului iute de picior

Bisericile ortodoxe îl prăznuiesc astăzi pe Sfântul Spiridon, a cărui viață este acum mai puțin cunoscută, deși renumele său de făcător de minuni și mai ales, vindecător, a făcut ca multe spitale și așezăminte de ocrotire a bătrânilor să poarte acest nume, un exemplu fiind Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași. Este singurul sfânt care călătorește și acum, la sute de ani de la trecerea la cele veșnice, părăsindu-și racla, pentru a veni de grabă în ajutorul oamenilor care-l cheamă în ajutor prin rugăciuni de evlavie și dragoste.
În această zi, deși suntem în post, este dezlegare la pește.

Sf. Spiridon s-a născut în Insula Cipru, în a doua jumătate a secolului al II­I-lea d.Hr., fiind păstor. El s-a căsătorit și ducea o viață de simplitate pastorală, în profundă trăire a învățăturii creștine. Istoricii bisericești consemnează faptul că a avut o fiică, Irina, care a ales să ducă o viață de castitate, în post și rugăciune. Se spune că Sf. Spiridon ținea în întregime Postul Mare, împreună cu familia, uneori ajunând zile întregi. A fost ales episcop al Trimitundei, datorită sfințeniei vieții sale și traiului modest. După rânduirea lui în funcția de episcop al Trimitundei, Spiridon și-a închinat viața întrajutorării săracilor și bolnavilor, devenind și păstorul lor spiritual. Pentru minunile săvârșite în timpul prigoanei asupra creștinilor, a fost numit de cei din vremea sa „făcătorul de minuni”. Printre aceste fapte este amintită întâmplarea cu niște hoți intrați să îl jefuiască, care nu au reușit să-și ducă la îndeplinire fărădelegea, opriți parcă de o mână nevăzută. După care Sf. Spiridon i-a poftit în casă, le-a dat câte o oaie și se spune că le-ar fi dat orice i-ar fi cerut aceștia.

Cărămida descompusă

Participant la primul Sinod de la Niceea (325), Sfântul Spiridon a condamnat, ca și Sf. Nicolae – cu care a legat de atunci o prietenie exemplară – pledoaria ereticului Arie, care susținea că Iisus Hristos nu este fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale, și nega existența Trinității. Cu acest prilej, el a uimit asistența prin modul în care a demonstrat unitatea și diversitatea Sfintei Treimi: a luat în mână o cărămidă, a făcut deasupra ei semnul crucii, spunând : „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin”. Strângând-o în mână, cărămida s-a descompus în cele trei elemente componente: în foc (a cărui flacără s-a înălțat în sus), în apă, care s-a scurs pe podea și în pământ, care a rămas în palma sfântului. Spiridon a demonstrat că, așa cum cele trei elemente componente din care este alcătuită cărămida pot exista într-unul, la fel și Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt pot fi Trei și Unul în același timp. Astfel, a demonstrat Sfântul Spiridon existența Sfintei Treimi.

Minuni și după moarte

Pentru credința în Hristos, în timpul împăratului roman Maximian, Spiridon a fost arestat, schingiuit și exilat, fiind obligat să muncească într-o salină, multă vreme. În timpul persecuțiilor din vremea împăratului Maximilian, a avut curajul să își mărturisească credința în Hristos, fiind întemnițat și supus la chinuri grele. A fost eliberat în 313 de împăratul Constantin cel Mare, ca urmare a Edictului de la Mediolan (Milan), emis în acel an. A trecut la cele veșnice la vârsta de 78 de ani, în anul 348. Sfântul a fost îngropat în Biserica Sfinților Apostoli din Trimitunda. După moarte, sfântul a continuat să facă minuni, trupul său fiind dăruit de Dumnezeu cu harul neputrezirii, În timp, pentru a fi ocrotite, moaștele sale au fost mutate de ciprioți în Serbia, apoi în insula Corfu din Grecia, unde se odihnesc și astăzi.
Trimitunda (astăzi Tremetousia, în greacă; Erdemli, în turcă) este un sat situat în prezent în jumătatea turcă a insulei Cipru.

În 12 decembrie i se schimbă hainele și încălțările tocite

Când insula Corfu a aparținut venețienilor, catolici prin credința lor, aceștia au vrut să-i mulțumească Sfântului pentru ajutorul dăruit și i-au schimbat hainele modeste, cu alte veșminte cusute cu fire de aur; Sfântului nu i-au plăcut acele veșminte scumpe; de aceea, peste noapte, el s-a îmbrăcat cu hainele sale arhierești, iar cele scumpe au fost găsite lângă raclă. Cei care au avut șansa să ajungă la Corfu spun că racla nu se deschide la cererea vizitatorilor, ci doar atunci când Sfântul Spiridon socotește că cei prezenți sunt vrednici să atingă sfintele sale moaște. Ei pot vedea urme de alge pe papucii Sfântului. Părinții slujitori și credincioșii din preajma raclei unde se odihnesc Sfintele sale Moaște au observat că, periodic, Sfântul Spiridon pleacă din raclă în lume, acolo unde este chemat prin rugăciune fierbinte de oamenii necăjiți. Când Sfântul revine în raclă, moaștele sunt calde și prăfuite, spun martorii oculari. Pentru aceste minuni, în ziua de prăznuire a Sfântului călător, pe 12 decembrie, în Catedrala unde sunt adăpostite moaștele sale, preoții împlinesc ritualul schimbării hainelor prăfuite și încălțămintei tocite.

În timpul secetei, prin rugăciune, Sfântul a adus ploaia; și tot prin rugăciune a oprit puhoaiele când acestea au inundat recoltele din Corfu. Când negustorii de grâne din Corfu păstrau grâul în hambare, iar populația murea de foame, Sfântul Spiridon le-a dărâmat hambarele. El i-a scăpat de foamete, aducându-le din afara cetății mai multe vapoare încărcate cu grâne. Sfântul l-a vindecat de o boală incurabilă pe Constanție, fiul împăratului Constantin cel Mare.
În tradiția locală se spune că Sfântul Spiridon umblă pe mare să salveze viețile celor care sunt în primejdie în timpul furtunilor- marinari sau pescari. Oricine-l cheamă în ajutor – bolnavi, călători, persoane persecutate -, Sfântul Spiridon vine în ajutorul lor.

Tradiții pentru spor și sănătate

Sfântul Spiridon vine la patul bolnavilor care-i cer ajutorul, rugându-l cu credință să-i vindece. De la sărbătoarea Sfântului Spiridon (totuși, mai mult după calendarul pe stil vechi, decalat cu 13 zile), ziua începe să crească. Sfântul Spiridon este patronul cizmarilor, cojocarilor și olarilor, care-l cinstesc prin petreceri și prin voie bună, fără excese bahice.
Pentru sănătatea întregii familii, pentru câștig și pentru spor în casă, în ziua praznicului nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe și gospodinele nu fac curățenie; în mediul rural nu se înjugă vitele pentru că este rău de pagubă; în această zi și animalelor de tracțiune li se dă să mănânce fânul din mână.
Cele mai multe minuni de vindecare se petrec în bisericile și în spitalele care poartă hramul Sfântului Spiridon.
În ziua praznicului, bătrânii amintesc tinerilor cât de importantă este această sărbătoare pentru fiecare credincios; ei se roagă și-i cer Sfântului ca din gospodăria respectivă Sfântul Spiridon să alunge boala și să nu se nască monștri: copii cu malformații, vite cu două capete etc.