„Părintele bucuriei”, evocat la Brașov

„Părintele bucuriei”, evocat la Brașov.

„Ai citit dialogul Micului Prinţ cu vulpea? Când aceasta îi spune Micului Prinţ că lucrurile cu adevărat importante nu se văd cu ochii, se văd cu inima? Aceasta este foarte important. Prea mult ne oprim la ambalaj, la interfaţă, și e foarte important să ai un om care are o privire de pe un munte înalt și face niște conexiuni și vede niște adâncimi; te ajută foarte mult. Pentru noi Părintele Teofil Părăian a fost un astfel de om, care ne-a arătat lucrurile cu adevărat importante, care ni L-a arătat pe Dumnezeu. N-am simţit niciodată că Părintele nu vede, ci dimpotrivă!”.
Este mărturia făcută cu ani în urmă, dar la fel de actuală, despre îndrăgitul părinte arhimandrit Teofil Părăian, orb din naștere, dar „văzător cu duhul”. Este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai României, plecat la cele veșnice în 2009.

„Părintele bucuriei”, evocat la Brașov.

În același spirit, Asociația Provita Christiana Sfânta Ecaterina, Librăria Epifania Brașov și Asociația „Tinerii din Ziua de Azi” organizează evenimentul „Să ne clădim viața pentru Bucurie! În memoria părintelui Teofil Părăian”.
„Părintele Ciprian Negreanu, paroh la Biserica Studenților din Cluj-Napoca, și copiii din parohia Adormirea Maicii Domnului din Cernatu, Săcele, îl vor readuce în mijlocul nostru pe iubitul duhovnic de la Sâmbăta de Sus, printr-o conferință și o scenetă”, spun organizatorii.
Evenimentul are loc astăzi, 13 noiembrie, de la ora 17, la Sala Patria Brașov.
Intrarea este liberă.

Ucenic al părintelui Arsenie Boca

Teofil Părăian, născut Ioan Părăian, (n. 3 martie 1929, Topârcea, județul Sibiu – d. 29 octombrie 2009, Cluj).
Ioan Părăian s-a născut nevazator, într-o familie de țărani din satul Topârcea, județul Sibiu. Între anii 1935–1940 a urmat cursurile școlii primare pentru nevăzători din Cluj. A continuat, între 1942–1943, cursurile la o școală pentru nevăzători din Timișoara. Cursuri liceale la Timișoara, la un liceu teoretic pentru văzători (1943 – 1948). În această perioadă l-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca, de la care a deprins rugăciunea inimii și a dorit să intre în călugărie, dar părintele Arsenie l-a sfătuit să facă mai întîi facultatea. Student la Institutul Teologic din Sibiu, ale cărui cursuri le-a urmat între anii 1948 și 1952.
La 1 aprilie 1953 intră în obștea Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.
La 15 august 1953 este tuns în monahism, primind numele de Teofil.
La 15 august 1960 este hirotonit diacon.
La 13 mai 1983 este hirotonit preot.
La 8 septembrie 1988 este hirotesit arhimandrit.
După 1990 scrie circa 40 de cărți și susține sute de conferințe cu teme religioase în zeci de localități din toată țara și în Europa Occidentală. Conferințe pe care le susținea cu un zâmbet luminos, răspândind bucuria în sufletelor care umpleau amfiteatrele pentru a-l asculta.

„Știați că bucuria are un părinte, în sensul propriu al cuvântului? Da, părinte al bucuriei pentru că a născut bucuria în sufletele multora, pentru că vorbea cu și despre bucurie, pentru că zâmbea și glumea, bucurându-se cu sinceritate de prezența celor din jurul său”, sunt alte mărturii ale unor tineri ortodocși.

„Da, părinte al bucuriei pentru că a născut întâi de toate bucuria în propriu-i suflet, din care au izvorât mai apoi cuvinte adunate în peste 40 de cărți menite să-i bucure peste ani și pe alții care nu au avut ocazia să-l cunoască personal.”

„Acest părinte al neamului nostru, ca orice părinte, ne-a lăsat și o moștenire valoroasă: bucuria de a fi împreună și de a ne trăi firesc viața și credința ortodoxă”, au mai transmis tinerii,