Fetița căreia i s-au dat 72 de ore de trăit este astăzi studentă și autoare de cărți

„Viața trece, ca un vis de seară,
Se joacă cu noi, ușoară și amară.
Zâmbim la soare, plângem în furtună,
Fiecare clipă e o dulce minune”.

Autoarea acestor versuri cunoaște cel mai bine minunea, dar și fragilitatea vieții, după o cumpănă pe când era doar bebeluș. Paula Elena Briciu avea doar nouă luni, atunci când un vaccin administrat greșit a dus la tetrapareză spastică și la un verdict crunt: „doar 72 de ore de trăit”. În ciuda acestei „condamnări”, Paula Elena studiază în prezent, la vârsta de 27 de ani, psihopedagogia specială la Cluj, lucrează, a publicat două cărți de poezii și ne arată ce înseamnă să transformi o dizabilitate în abilitate.

Sprijinul necondiționat al mamei și al bunicii a fost esențial: ele au refuzat să accepte verdictul și au luptat pentru fiecare progres. Minunea primilor pași s-a întâmplat pe când Paula Elena avea aproximativ 6 ani. Tânăra autoare de poezii și-a spus povestea de viață la Speranța TV, pentru a le da curaj și altor oameni aflați în situații care li se par imposibil de rezolvat – vezi AICI.

„Datorită unei bunici extraordinare și datorită mamei am mers la școală, iar acum sunt studentă în anul 1 la Psihopedagogie specială anul 1”, ne-a mărturisit nouă. Mesajul pe care îl transmite prin exemplul personal este clar: diagnosticul nu este o sentință, iar dizabilitatea poate deveni o formă de putere atunci când este însoțită de sprijin, perseverență și credință.