S-a stins prof. dr. Nicolae Constantinescu, cunoscut și pentru că a salvat răniți la Revoluție și la Mineriadă

S-a stins prof. dr. Nicolae Constantinescu, cunoscut și pentru că a salvat răniți la Revoluție și la Mineriadă

Prof. dr. Nicolae Constantinescu, președintele Fundației Culturale Memoria și directorul „Memoria – revista gândirii arestate”, a plecat la cele veșnice, marți, 21 ianuarie.

Profesorul Nicolae – Nae Constantinescu era recunoscut pentru că a efectuat peste 8.000 de intervenții chirurgicale în domeniile chirurgiei generale, oncologiei, chirurgiei osteo-articulare, chirurgiei vasculare, urologice, endocrine, plastice și reparatorii, începând cu stagiatura la Sanatoriul din Eforie Sud și continuând cu spitale din București.

Prof. dr. Nicolae Constantinescu este medicul care a fost de gardă la Spitalul Colțea din Piața Universității atât în timpul evenimentelor de la Revoluție (inclusiv cele represive din 21 decembrie 1989), când a operat 22 de răniți prin împușcare, cât și al violențelor din 13-15 iunie 1990, de la Mineriadă, salvând multe victime.
El a militat ulterior pentru aflarea adevărului despre cele două evenimente istorice ale României.

A fost distins, în anul 2000, cu Ordinul Naţional pentru Merit în grad de comandor de către Preşedintele României şi, în 2003, cu Ordinul Coroana României în grad de ofiţer de către Regele Mihai. A primit Certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 cu rol determinant.

„Secția Medicină a AOSR este tristă și depune o lacrimă la catafalcul unui mare român, Profesorul Dr. N. Constantinescu”, se arată într-o postare de pe site-ul Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR), al cărei membru era, ca și al al Academiei de Științe Medicale.

„A luptat pentru introducerea disciplinei de Anatomie clinică – în facultățile de medicină. Era în același timp un chirurg de vocație, cei mai mulți români cunoscându-l pentru imaginea sa de medic operator la Colțea unde lucra din anii 80 și unde l-au găsit de gardă, neobosit, nopți la rând, în 1989, la salvarea împușcaților sau răniților revoluției.
La Colțea, cel mai vechi spital românesc (320 de ani), din Piața Universității, s-au internat atunci zeci de răniți și au fost aduse primele jertfe ale tinerilor nevinovați. Tocmai aici la Colțea, la Chirurgie, acolo unde chiar s-a născut chirurgia românească prin corifeii și părinții ei, (…) N. Constantinescu era un bun român și un om credincios, parcă prin pronie cerească teza sa de doctorat având ca titlu „Despre biologia transplantului de coastă”, recoltarea chirurgicală a unei coaste fiind singura intervenție chirurgicală operă a divinității, la creație.
Opera chirurgicală a profesorului Constantinescu cuprinde peste 8.000 de intervenții, iar opera științifică este extrem de bogată, abordând subiecte moderne, dintre care aș aminti unul de notorietate mondială: „Demonstrarea capacității angiogene a celulelor stem din măduva roșie a adultului” (…).

În 1999 am avut ocazia să-l văd onorat de mari somități ale lumii medicale din California și din lume, inclusiv de G. Emil Palade, la Los Angeles, unde ca om al cetății ocupa și funcția de Consul al României în vestul SUA. Dar alături de 6 laureați ai premiului Nobel de la aceeași întrunire, era apreciat, firește, nu ca politician sau Consul, ci ca mare cercetător al lumii celulare. Studenții mediciniști iubesc anatomia cu valențe clinice, chirurgicale, rămasă moștenire de la domnia sa, noi chirurgii îl considerăm un bun de patrimoniu, eminescologii sunt bucuroși pentru ce a scris despre suferințele eminesciene, academia noastră îl prețuiește ca pe unul dintre figurile ei luminoase, UMF Carol Davila îl îndrăgește pentru tenacitatea cu care încă lucra la Anatomie la peste 85 de ani ca să-și termine marele tratat de Anatomie Clinică.

Dragul nostru, drum bun printre stele! Tu știi că toți te-am iubit și nu te vom uita.

Ocrotește-i, Doamne, pe români!”
21.01.2025
Prof V. SÂRBU, Președinte al Secției Medicină a AOSR

Iată prezentarea făcută pe site-ul Fundației Memoria:

Prof. Dr. Univ. Nicolae-Florin M. Constantinescu (1936-2025)
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă
Membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România
Profesor universitar la UMF „Carol Davila“ din Bucureşti
Medic primar chirurgie generală, medic primar ortopedie-traumatologie.

Studii. Absolvent cu Diplomă de Merit al Liceului Spiru Haret din București, absolvent în 1959 al Facultății de Medicină Generală București cu media 10 (zece) în toți cei 6 ani de studiu.

Activitate profesională medico-sanitară. Medic primar din 1973, a efectuat peste 8.000 de operații în domeniile chirurgiei generale, oncologiei, chirurgiei osteo-articulare, chirurgiei vasculare, urologice, endocrine, plastice și reparatorii, începând cu stagiatura la Sanatoriul din Eforie Sud și continuând cu spitalele Foișor, Dr. Șt. Stâncă, PTTR și Colțea. A imaginat și aplicat neuroliza nervului tibial posterior în canalul tarsian în polineuropatiile cu mal perforant plantar pentru care deține certificat OSIM. Visiting-professor la Universitatea Columbia din SUA în 1990 (prof. Donald Silver), la spitalul Cochin din Paris în 1991 (prof. Yves Chapuis), la Universitatea din Udine – Italia în 1992 (prof. Fabrizio Bresadola), la Spitalul Rothschild din Paris în 1993 (prof. Alain Sézeur) și la spitalul Grosshadern din München în 1996 (prof. Friedrich-Wilhelm Schildberg).

Activitate didactică. În 1969 a fost admis prin concurs cercetător științific la Catedra de chirurgie operatorie și experimentală de la UMF București devenită după 1990 Catedră de Anatomie Clinică pentru studenții anului III și de Tehnici Chirurgicale pentru rezidenții din toate specialitățile chirurgicale. Urcă prin concurs toate treptele ierarhiei didactice, devenind profesor în 1996, apoi profesor consultant după pensionarea din 2001, în care calitate a funcționat până în 2011. A îndrumat peste 3.000 de chirurgi veniți la cursurile de specializare și perfecționare, apoi la pregătirea de secundariat / rezidențiat. După 1990 a introdus în învățământul universitar medical disciplina de Anatomie Clinică, pe care a predat-o la 24 de serii de studenți din anul III. Pentru folosul studenților a redactat: Atlas de anatomie la patul bolnavului, Editura ALL, București, ediția I 1997, ediția a II-a 2001, Anatomie clinică. Note de curs, București, ediția I 1994, ediția a II-a 2010 și Atlas Breviar de Anatomie Clinică, Editura Vergiliu, 2018. Pentru rezidenții în chirurgie și specialități chirurgicale au apărut în 2012 la Editura Academiei Oamenilor de Știință – Anatomia chirurgicală și operatorie. Vol. III Abdomenul (Premiul pentru Medicină al Academiei Oamenilor de Știință) și în 2018 Anatomia chirurgicală și operatorie. Vol. IV Lombă, pelvis, perineu, la aceeași editură. În 2014 a inițiat o serie de monografii dedicate tehnicilor chirurgicale de bază, prima fiind Plaga chirurgicală. Biologie și tratament scrisă în colaborare cu Mihail C. Ceaușu, Editura Celsius.

Activitate științifică. Doctor în Medicină în 1971 cu o teză consacrată transplantului de os, pe baza căreia a redactat monografia Valoarea biologică a transplantului autogen de os, Editura Medicală, București, 1980. Coautor la 2 monografii de patologie și tehnică chirurgicală, a publicat 42 de articole științifice în țară și străinătate. A efectuat numeroase studii clinice și experimentale, două dintre ele reprezentând priorități românești, care au inițiat două mari capitole ale cercetării și practicii medico-chirurgicale în lume: demonstrarea capacității angiogene a celulelor stem din măduva roșie a adultului (comunicată în 1976 la Congresul Mondial de Citochimie și Histochimie de la București, publicată în monografia menționată mai sus despre transplantul autogen de os și apreciată ca o adevărată descoperire de profesorii W. Begemann din München, G. Duhamel din Paris, W. Blount și H. Boyd din SUA) și adaptarea miocardului la ischemie (demonstrată experimental pe suspensie de mitocondrii și publicată în România în revista Chirurgia în 1980), concept preluat din 1986 în toate laboratoarele de cercetare din lume după ce un autor american (M.D., Ph. D. Charles Emerson Murry) a publicat un model experimental identic sub numele de precondiționarea miocardului la ischemie, model care a pătruns și în practica chirurgicală la om.

A fost secretar al Societății de Chirurgie din București sub președinția prof. Ion Juvara și a prof. Dan Setlacec, vicepreședinte al Societății sub președinția prof. Mihai Stăncescu, redactor adjunct al revistei Chirurgia în 1991-1992, reintegrat în 2018 ca membru în colegiul de redacție al revistei.

A fost membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință și membru titular al Academiei de Științe Medicale din România; membru al Societăților Române de Chirurgie și de Anatomie; membru de onoare al Societății „Timișoara Medicală” și al Societății Române de Chirurgie Hepato-Bilio-Pancreatică, membru al Association Française des Chirurgiens, membru al International College of Surgeons, membru al Academy of Surgical Research, profesor asociat al Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova.

Activitate extramedicală. Membru fondator al Alianței Civice (1990) și al Fundației Culturale Memoria (președinte al acesteia din 2019), director al Memoria, revista gândirii arestate (din 2019), Consilier de Stat la Președinția României (1997), Consul General al României la Los Angeles – SUA (1998-2000), unde a avut ca principal obiectiv promovarea intrării României În NATO.

A fost activ în spațiul public, promovând valorile culturale și naționale. A scris numeroase articole în Memoria – revista gândirii arestate și în alte reviste; a participat frecvent la evenimente culturale și educaționale, la emisiuni de radio și de televiziune; a acordat numeroase interviuri în care a vorbit despre experiențele lui ca medic la Spitalul Colțea în timpul Revoluției din 1989 și a Mineriadei din 1990 (ex: https://revolutiamodelelor.ro/in-vivo/.

Premii și distincții: Medalii de Argint ale Academiei Naționale de Medicină din Franța (Paris, 1984) și Universității René Descartes din Paris (1991); Premiul Eagle al Asociației Medicilor Americani de Origine Română din SUA (2000); Premiul Opera Omnia al Societății de Chirurgie din România (Eforie Nord, 2008), Membru de Onoare al Societății Române de Chirurgie (Timișoara, 2012), Diploma de Excelență a Colegiului Medicilor din municipiul București (2013).

Pentru activitatea chirurgicală desfășurată la Spitalul Colțea începând cu 21 decembrie 1989 a fost distins cu titlul de Luptător cu Merite Deosebite în Victoria Revoluției din Decembrie 1989.

Pentru întreaga activitate profesională și extraprofesională prin care a promovat România și valorile ei a fost distins cu Medalia de Argint a Académie du Devouement National (Paris, 1992), cu Marea Cruce în Rang de Cavaler a Ordinului Ambrosini (Italia, 1995), cu titlul Texan de Onoare (Camera Reprezentanților a Statului Texas, 2000), cu Ordinul Național pentru Merit în Grad de Comandor acordat de Președintele României (București, 2000) și cu Ordinul Coroana României în grad de ofițer acordat de MS Regele Mihai (Sinaia, 2013).

Dumnezeu să-l odihnească!