Echinocţiul de toamnă. Tradiții și superstiții / Când se schimbă ora

Echinocţiul de toamnă. Tradiții și superstiții / Când se schimbă ora

Trecerea în anotimpul toamna, din punct de vedere astronomic, este marcată de echinocţiul de toamnă, moment în care ziua este egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă.
În anul 2024, echinocţiul de toamnă este pe 22 septembrie, la ora 15:44, ora României.
De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.
După echinocţiul de toamnă, ziua (perioada de timp iluminată de Soare într-un ciclu de 24 de ore) devine tot mai mică, iar noaptea tot mai mare până la solstiţiul de iarnă, din 21 decembrie 2024.
Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocţiului se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”, „noctis” – „noapte”.
În 27 octombrie vom trece și la „ora de iarnă”, numită așa prin opoziție cu cea de vară. Dar ora de iarnă este de fapt cea naturală. Cea de vară a fost creată din motive economice.

*Între Nașterea Maicii Domnului și Ziua Crucii, pe stil vechi

Se spune că în calendarul popular se păstrează în perioada echinoţiului de toamnă amintirea celebrării unui străvechi început de an. „Părinţii Bisericii creștine au suprapus aici, peste moartea și renașterea Zeiţei Muma de origine neolitică, sărbătorile Adormirii (morţii) și Nașterii Fecioarei Maria”, explică profesorul Ion Ghinoiu. Trebuie spus că acesta se referă pe stil vechi, la calendarul iulian, cu 13 zile în urmă, în secolul nostru, astfel că de abia joi (21 septembrie stil nou) a fost 8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului, Sântămăria Mică.
Obiceiuri importante sunt concentrate după echinocţiu în jurul Zilei Crucii (27 septembrie, pe stil vechi). La biserică se duc buchete de flori cu care se împodobesc crucea. Se spune că florile și frunzele sunt bune de leac, vindecă durerile de cap și de dinţi, iar cu crenguţele de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri. De asemenea, la biserică se duc și prune, care după ce sunt sfinţite se pot păstra timp îndelungat și vindecă „de bube”. Florile se plâng una alteia în perioada aceasta pentru a se usca.

În tradiţiile tuturor popoarelor, echinocţiul de toamnă este legat de încheierea muncilor agricole, de sărbătorirea recoltelor.

Echinocţiul de toamnă este un punct de cotitură pentru natură, când se iau ultimele recolte şi se sădesc seminţe pentru toamnă. Păsările se retrag în ţările călduroase, iar celelalte animale îşi fac provizii şi se pregătesc pentru frig. Tradiţia spune că florile se plâng una către alta pentru a se usca. De începutul anotimpului mai rece sunt legate câteva superstiţii. Acum se face primul must, din struguri călcaţi în coşarcă. Se bat nucii, se adună merele şi gutuile. Tradiţia spune că ultimele fructe din pomi se lasă pentru Mama Natură. Tradiţia spune că e o perioadă de introspecţie, în care ne facem planuri şi ne regenerăm, precum natura. În mitologia greacă, toamna începea când se întorcea zeiţa Persefona împreună cu soţul ei, Hades, în lumea subpământeană. Noul sezon te face să pui în balanţă eșecurile şi reuşitele din lunile din urmă.