Lansare de carte, cu cântec și umor

Lansare de carte, cu cântec și umor

Brașoveanul Paul Prună își lansează astăzi, la Sala Patria, cea de-a patra carte. Ca și precedentele, volumul „Deșteptământ în cinci ani de învățământ” rămâne în perimetrul prozei umoristice și pe firul amintirilor personale, dar și ale unei epoci.
Fost clarinetist al Filarmonicii „Gheorghe Dima” (cum se numea când a profesat aici) din Brașov, absolvent al Conservatorului din Cluj, Paul Prună s-a autocaracterizat, la prezentările anterioare, ca umorist de scenă. Însă el performează la fel de bine și în scris, după cum au spus de fiecare dată invitații ce vor fi și acum prezenți la eveniment, Valeria Reit (foto 2, alături de autor) și Virgil Borcan, care i-au apreciat umorul din cărțile deja publicate.
Lansarea are loc de la ora 19.00, în Sala Patria a Filarmonicii, locul unde și-a petrecut toată cariera. Și va fi însoțită de un moment muzical susținut de Evelina Andrieș – harpă, Patric Prună – marimbă și Angela Pal – pian.
„Dacă e să ne luăm după Caragiale – și nu văd de ce nu am face-o – poți umbla două zile călare prin București și să nu dai de-un prost. În termenii corectitudinii politice, asta s-ar numi discriminare pozitivă, un soi de nombrilism dâmbovițean care ne-ar face, statistic, mai inteligenți decât alte nații. Nu știu dacă așa stau lucrurile, știu însă cu siguranță că e cazul lui Paul Prună. Frapează în scrisul lui un anume neastâmpăr lingvistic, o permanentă aplecare spre soție, spre invenția lexicală sau comicul de situație. Se vede asta încă din titlu. Că oricare altul, și Desteptamant e un pact de lectură, un semn cu ochiul prin care naratorul ne sugerează o anume direcție de lectură. Nu întâmplător rimează cu “învățământ”, dar și cu “mormânt”, silabă închisă din finalul cuvântului sugerând fie un învățământ funerar, căruia numai bine i s-ar cânta prohodul, fie o deșteptare/deșteptăciune în sens invers – că și în volumele precedente, și aici umorul lui Paul Prună are funcție didactică, de corectare (prin expunere) a moravurilor și mai ales a prostiei. O a doua calitate intrinsecă a scrisului său e libertatea, valoare fundamentală care nu se negociază în nicio împrejurare. Precum în cărțile anterioare (despre școală sau armată), și acest al patrulea volum de proză umoristică, narând autobiografic anii studenției clujene, propune un cadru rigid (al Conservatorului la care este admis tânărul absolvent al liceului de muzică), cu cerințele și rigorile pe care le presupunea viață de student la sfârșitul anilor ’60. Or, tocmai asta îl face, l-a făcut probabil dintotdeauna pe autor să se cabreze ca un cal nărăvaș, pentru că el nu poate funcționa decât în spațiul libertății…”, se arată în prefața editorului.

Foto 2: Dan Străuți