Luminația – de ce și cum se ține sărbătoarea pentru cei dragi, din „lumea fără dor”
Luminația – de ce și cum se ține sărbătoarea pentru cei dragi, din „lumea fără dor”
An de an, pe 1 noiembrie, credincioșii catolici, greco-catolici, ortodocși, protestanți, reformați din Transilvania, Banat și Maramureș celebrează „Luminația”, considerată a fi o sărbătoare, inițial doar catolică, a morților. Se spune că în această noapte (de 1 spre 2 noiembrie) sufletele morților vizitează lumea celor vii. Cimitirele se transformă în adevărate oaze de lumină datorită lumânărilor aprinse pentru cei morți. Deși în Bisericile protestante Ziua Morților nu există, și credincioșii protestanți, reformați, evanghelici merg în cimitire, aprind lumânări și se roagă pe 1 noiembrie, când credincioșii romano-catolici încep celebrarea sufletelor celor dispăruți. Mai mult, obiceiul a fost preluat, cel puțin în Ardeal, și de Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică). Iar în aceste zone, ortodocșii – deși au cel mai puternic cult al morților – se alătură pe 1 noiembrie în această celebrare, care este astfel ecumenică și multiculturală.
Citiți și:
Linie suplimentară RATBV pentru două zile
Ziua Morților este de fapt pe 2 noiembrie
Totuși, în calendarul liturgic al Bisericii Romano-Catolice, ziua de 1 noiembrie este consacrată tuturor sfinţilor, iar cea de 2 noiembrie tuturor sufletelor, deci şi morţilor, dar cum cea din urmă este o sărbătoare cu înainte-prăznuire, ea începe practic, din după-amiaza zilei de 1 noiembrie. În Evul Mediu credincioşii, după Sfânta Liturghie, petreceau toată noaptea de dinainte (1 spre 2 noiembrie) în cimitir, rugându-se pentru sufletele răposaţilor, şi astfel se explică temeiurile consacrării primei zile a lunii noiembrie drept zi a morţilor. De aici, s-a dezvoltat obiceiul de a merge în după-amiaza zilei de 1 noiembrie în cimitir, de a aprinde lumânări, a duce coroniţe de flori şi a se ruga pentru sufletele morţilor, fiind săvârşită chiar şi o vecernie (slujbă de seară) special pentru aceştia.
„Foarte mulți creștini au fost prigoniți și omorâți, înainte de Edictumul de la Milano, când s-a dat libertate creștinilor, sub Constantin cel Mare. Și pentru că anul nu are atâtea zile câți sfinți sunt, s-a făcut această zi de 1 noiembrie, care este ziua tuturor sfinților. Și imediat după aceasta, pe 2 noiembrie, se sărbătorește ziua tuturor morților”, explică prelații Bisericii Romano-Catolice.
Legată și de Halloween
Ziua tuturor sfinţilor – 1 noiembrie şi Ziua morţilor – 2 noiembrie sunt două sărbători care au înlocuit de fapt ritualuri celtice de dinaintea erei noastre.
În anul 835, papa Gregor IV a decretat ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinţei în încercarea de a eradica complet serbările păgâne şi a-i încreştina pe bretoni, irlandezi, englezi şi alte popoare de origine celtă. Tradiţia laică a fost însă mai puternică, şi în cele din urmă, sărbătoarea a îmbinat atât elemente din vechile ritualuri, cât şi elemente creştine. Două secole mai târziu, în anul 1006, papa Johannes XVIII a decretat ziua de 2 noiembrie drept Ziua morţilor.
În Marea Britanie, Ziua tuturor sfinţilor s-a numit „All Saints Day” sau „All Hallows Day”, iar seara de dinaintea ei, „All Hallows Evening” – 31 octombrie/1 noiembrie. În timp, prin prescurtare, a devenit„ Hallows’ E’en” şi apoi „Halloween”, aşa cum a fost preluată de americani.
Pregătirile se fac deja
Cum Ziua Morţilor nu poate fi întâmpinată oricum, încă de duminică oamenii s-au dus să cureţe mormintele celor dragi, pentru ca mâine să pună doar flori şi lumânări, în amintirea celor pe care i-a pierdut. Se spune că luminile lumânărilor aprinse la cimitir ajută sufletele rătăcitoare să regăsească drumul spre odihna veșnică. În unele zone, oamenii pun un tacâm în plus la masa de seară, pentru că, se zice, sufletele morților ies din morminte și colindă locurile dragi. Alții lasă lumina aprinsă peste noapte, ca sufletul decedaților din familie să-și poată găsi drumul spre casă.
Indulgență totală pentru cei pomeniți în noiembrie
Cei care mor cu un păcat mare pe suflet, un păcat „de moarte”, ajung în Iad, după dogmele Bisericii Catolice. Cei care mor împăcați cu Dumnezeu ajung în Rai, în viață veșnică.
Dar există și un spațiu de purificare, Purgatoriul. „Noi, în Biserica Catolică, mărturisim și existența Purgatoriului. Pentru sufletele care ajung în Purgatoriu, Biserica Catolică spune că este important să pomenim numele morților și să ne rugăm pentru ei, ca să li se scurteze șederea în Purgatoriu”.
Începând din Ziua tuturor sfinților, timp de opt zile, dacă un creștin catolic vizitează o biserică, aprinde o lumânare și spune rugăciunile „Tatăl Nostru”, „Bucură-te, Marie” și „Crezul”, poate să aibă parte de indulgență totală pentru un mort din familia sa. „Ce înseamnă asta? Că mortul pentru care se roagă acel creștin primește prin aceste rugăciuni mila lui Dumnezeu, ca să ajungă direct în Ceruri, întru viață veșnică. Este pe baza puterii pe care a dat-o Isus Christos lui Petru și urmașilor lui, papilor de la Roma, suveranilor pontifi”, mai spun preoții catolici.
Chiar dacă pentru morți, credincioșii se pot ruga oricând și mai există pomeniri ale morților în cadrul slujbelor religiei catolice, „indulgența totală” se poate manifesta doar în cele opt zile de la începutul lunii noiembrie.
Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.