Referendum?

După câteva săptămâni în care liderul PSD a tot vehiculat o idee prin studiouri de televiziune, în acele emisiuni ce conțin, îndeobște, mult talk zgomotos (chiar isteric, pe alocuri…) și la fel de mult show de proastă calitate, social-democrații au decis să dea și o formă scrisă acestor vorbe. Așa încât au stat, au cugetat și s-au așternut pe scris o „scrisoare deschisă” pe care au aprobat-o în Biroul Permanent Național și au anunțat că au de gând s-o remită președintelui țării.
Ce solicită? Păi, zor-nevoie ca șeful statului să organizeze un referendum pe tema măsurilor de austeritate pentru care Guvernul și-a angajat deja răspunderea în Parlament.  Cam târzior, ar zice unii. Pe urmă, PSD a depus deja o moțiune de cenzură, la asumarea răspunderii Executivului exact pe legile austerității. Iar procedura parlamentară e clară: dacă moțiunea este adoptată, cu votul majorității senatorilor și deputaților, legile pe care și-a angajat răspunderea sunt automat respinse, iar Guvernul se consideră demis. Dacă moțiunea nu trece, legile respective se consideră adoptate. În condițiile astea, scrisoarea deschisă întocmită de PSD mai are, eventual, doar scopul de-a da bine la popor și de a-i prilejui președintelui niște remarci acide, în cazul în care va catadicsi s-o comenteze în public.
Încă două considerații pe tema asta. În textul scrisorii se afirmă, printre altele, că asumarea răspunderii Guvernului pe măsurile de austeritate ar fi „un gest de dispreț față de cetățenii României, față de dreptul la o viață și un trai la un nivel de minimă decență” și „un gest aflat în concordanță cu un regim dictatorial și în conflict cu principiile statului democratic”. Firește, măsurile guvernamentale sunt dureroase pentru o mare parte din cetățenii României. Însă – asta așa, ca o paranteză – în această mare parte nu se numără liderii social-democrați semnatari ai scrisorii deschise, lideri care sunt oameni cu stare, mulți dintre ei posedând averi impresionante. Dar a califica astfel asumarea răspunderii Guvernului echivalează cu a spune că și Constituția este un act de dispreț față de cetățeni și că este antidemocratică!  Sau, altfel spus, echivalează cu o negare a legii fundamentale. Asta, din simplul motiv că asumarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului este o procedură care figurează în articolul 114 din Constituție.
Cât despre organizarea referendumului, e ușor de zis. Politicienii care guvernează un stat sunt expresia voinței populare exprimate prin alegeri. Astfel, ei sunt mandatați de electorat să ia decizii în numele său, fără a consulta fiecare cetățean în parte. Știu că nu e prea plăcut de citit asta, mai ales acum, dar așa stau lucrurile în orice stat democratic. Criză este și în Germania, și în Marea Britanie, și în Franța, și în Spania, și în Grecia, și în SUA, pentru a da doar câteva exemple. Măsuri de austeritate se iau și acolo. Nimănui, însă, nu i-a trecut prin cap să convoace referendumuri pe această temă. Mergând mai departe cu logica pesedistă, ce-ar fi dacă s-ar organiza referendumuri ori de câte ori se adoptă vreo lege fiscală? Păi, firește că majoritatea zdrobitoare a populației unui stat ar opta să nu mai plătească nici o taxă și nici un impozit! Sau ar putea decide să se încalce reglementări internaționale. Îmi amintesc, de pildă, că acum vreo doi ani s-a făcut un sondaj de opiniei despre pedeapsa cu moartea și aproape 90% dintre respondenți s-au declarat pentru reintroducerea acesteia!