SINGUR PRIN HAVANA – Arc peste timp (V)

Transformările reale în Cuba au început după ce în 2013 – pe 24 februarie, la cel de-al VII-lea Congres al Partidului Comunist Cubanez, „El Lidero Maximo”, Fidel Alejandro Ruz, a anunţat transferul de putere către fratele său mai mic, Raul Castro. Şi asta într-o manieră care parcă denotă că pentru el a deţine puterea nu mai poate însemna nimic şi că a renunţat tacit şi la celebra-i replică: „Aici, în Cuba, comand eu, Fidel Castro!!!”, atunci când era contrazis sau unii din afara ţării încercau să-i sugereze sau să-i schimbe opiniile despre anumite principii de la care nu putea abdica. Consiliul de Miniştri a confirmat mandatul lui Raul şi aşa a început o nouă eră. Demn de menţionat este faptul că, în timp ce toţi participanţii la Congres erau la costum şi la cravată, Fidel a venit îmbrăcat într-un trening albastru, cu bluza descheiată, de parcă sosise direct de la sala de forţă…

De fapt, multe dintre teoriile sale, numeroase chiar interesante şi surprinzând prin logică şi potenţialele efecte asupra a cine conduce, de fapt, lumea şi manipulează masele, s-au regăsit zilnic în editorialele de prima pagină ale celui mai citit periodic cubanez „Granmma” denumit după numele vasului cu care a intrat ilegal în Cuba după un drum pe mare cu un fel de yacht vechi care lua apă şi era să naufragieze de câteva ori din cauza furtunilor sau a curenţilor marini.

Telefonie mobilă şi internet, acces în locuri destinate exclusiv turiştilor

Raul Castro a continuat politica începută cu paşi mici, pentru a atenua efectele unor libertăţi ce nu puteau veni peste noapte. Astfel că unicul sistem de telefonie mobilă, pe structura prepay – neschimbat nici la momentul acesta a devenit accesibil şi cetăţenilor cubanezi, care puteau obţine un număr, respectiv o cartelă telefonică, doar dacă un străin o cumpără, devenea proprietar şi-i ceda dreptul de folosinţă. Dacă în 2006 o astfel de cartelă costa aproximativ 100 de euro, în prezent se achiziţionează cu 35 de euro, dintre care 20 de pesos convertibili sunt incluşi drept bonus pentru convorbiri. De prin 2010 a apărut internetul, dar unul „special”, valabil doar pentru ţările din America de Sud, şi aplicabil doar în reţeaua de telefonie fixă. Acum, poţi încarca cu credit pentru internet şi telefonul mobil sau laptop-ul, ori tableta. Până acum cinci ani, astfel de accesorii nelipsite, cred în nici o casă, erau un fel de mobilier, fiind utilizate doar pentru a instala jocuri, muzică şi filme.

Acum a apărut şi televiziunea prin cablu, canale de muzică sau doar de filme şi documentare, deschiderea spre lume fiind evidentă. Drept dovadă, recent a fost eliminată obligativitatea permisului de a pleca din ţară dacă ai viză şi bilet de avion dus-întors. Poţi sta în exterior 24 de luni, termen la care, după cum am amintit, trebuie revizuit paşaportul.

Arta şi cultura insuliţei-crocodil „sparge” piaţa internaţională

Tot ce înseamnă exprimare umană, de la pictură, grafică, artă fotografică, efecte vizuale de detaliu, sculptură, muzică, dans de societate, balet clasic sau contemporan sunt adevărate capodopere dacă ştii, bineînţeles, unde să le cauţi, sigur nu prin cluburi sau localuri recomandate de ghizii turistici.

Sunt organizate festivaluri de amploare de muzică şi dans, unde protagonişti sunt studenţii de la Institutul Superior de Arte, expoziţii şi galerii organizate chiar cu sprijinul unor ambasade, cum ar fi aceea a Franţei, Spaniei, Italiei sau Germaniei, dar şi cu ajutorul oficialilor din America Latină.

Poţi pleca mut, fără replică de la un show de teatru sau balet, ori dans contemporan, iar o expoziţie interactivă, unde poţi admira opere de artă şi, în acelaşi timp, asculta în căşti o temă muzicală care parcă se mulează şi a posibilităţii de a efectua tranzacţii financiare sau pe ideea pe care artistul a dorit să ţi-o transmită.

Numeroşi cântăreţi de top ai Cubei, de modă veche sau din noua generaţie au ajuns să faca tandem cu nume celebre din showbizz-ul internaţional şi să fie difuzaţi în topuri din întreaga lume.

Să nu uităm de carnavale, fiecare cu specificul lui, în funcţie de provincie, credinţe, obiceiuri sau cutume. Spre exemplu, dacă în Santiago de Cuba este celebra „conga santanguera”, în Holquin, Trinidad sau Santa Clara totul ţine şi dans sau concerte, de vestimentaţii „ţipătoare”, dar şi de „reconstituirea” unor tradiţii ancestrale.

La Havana, spre exemplu, timp de două luni, iulie-august, oraşul este tot într-un carnaval, cu concerte în aer liber, discoteci ad-hoc pe Malecon, iar nopţile sunt „albe”, de te simţi la Leningrad, dar la 35 de grade plus…

S-au reluat zborurile Havana-Miami, cu americani la bord!!!

De anul trecut, dupa tratative duse de ex-preşedintele SUA, Barack Obama, cu omologul său din Cuba, Raul Castro, au fost reluate cursele între Havana şi Miami, dar nu doar cu pasageri cubano-americani, ci şi cu orice cetăţean al SUA dornic să cunoască o ţară unde puteau ajunge doar prin Canada sau din Europa.
Obama iniţiase chiar şi tratative pentru ridicarea embargoului impus insulei din 1960 şi de reluare a relaţiilor economice pe anumite segmente. În plus, a obţinut retragerea Cubei de pe lista ţărilor cu potenţial terorist, ceea ce a facilitat reluarea relaţiilor bancare şi de a trimite bani pe insulă din orice colţ al lumii.
Însă, o dată cu instalarea regimului Trump, multe puncte din agenda de lucru stabilite de cei doi lideri au devenit istorie. Recent, Donald Trump declara că va menţine cel puţin încă un an embargoul şi că, apoi, se va mai gândi… La rândul lor, insularii, speră în bine, fiind obişnuiţi deja de aproape 58 de ani să aibă răbdare şi să aştepte ziua următoare.