Cheile Vârghișului – locul cu peste 120 de peșteri

Situate la limita sudică a județului Harghita și la cea nordică a județului Covasna, Cheile Vârghișului, străbătute de râul cu același nume, constituie o arie protejată de interes național – rezervație naturală de tip mixt (botanică, speologică, geologică), inclusă în rețeaua Natura 2000.

Faptul că sunt mai puțin cunoscute și nu lesne accesibile pentru amatorii turismului de șosea (deși se poate merge cu mașina, pe drum forestier, până la intrarea în chei, din ambele direcții ale acestora) le face cu atât mai  atractive. Nu veți găsi (sau cel puțin noi n-am găsit de câte ori am fost) grataragii de profesie, manele, mormane de gunoaie „turistice”, proastă creștere și celelalte „ingrediente” ale așa-numitului turism de masă de la noi. 

Veți găsi, în schimb,  susurul râului, cântecul păsărilor, stâncării impresionante acoperite de mușchi, poduri suspendate peste care va trebui să treceți (cu grijă, să nu faceți balans), copaci majestuoși – stejari, fagi, mesteceni, frasini, tise, arini, jugaștri -, iar dacă nimeriți în perioadele optime, aparatele dvs. de fotografiat vă vor mulțumi pentru ocazia de a surprinde crinul de pădure (Lilium martagon) , irisul siberian, untul vacii (Orchis militaris, o specie de orhidee, plantă ocrotită), papucul doamnei, frăsinelul, căpușnica (Cephalanthera rubra), colțișorul (Dentaria glandulosa), bulbucii de munte, crucea voinicului, lăptucul oii (Telekia speciosa) , barba-ungurului (Dianthus spiculifolius) ș.a.m.d. 

Fauna din Chei nu este la fel de ușor de surprins. În ce ne privește, am văzut berze negre, corbi, acvilă țipătoare mică, ciocănitoare neagră, ciocănitoare de munte, codobatură, pițigoi, vânturel, uliu, mierle de apă, veverițe. Plus urme și bălegar de urs, dar nu ne-am intalnit niciodată cu vreun proprietar al lor (deși dinspre Vârghiș sunt plăcuțe avertizoare) . În general, animalele sălbatice simt omul și se îndepărtează, dar, oricum, dacă vreți să fiți mai liniștiți din acest punct de vedere, recomandarea noastră este să vă procurați un fluier, în care să suflați când și când. Alții mai sfătuiesc să aveți un spray cu piper, dar – în afară ce cele care au raza de acțiune de 10 metri și costă 60-80 de euro – este mult mai puțin eficient decât fluierul. Raza lor de acțiune este îndeobște 1-3 metri, iar un urs lansat spre voi, la distanța asta nu se oprește. Plus că s-ar putea să aveți ghinionul ca vântul să bată spre voi, caz în care ghiciți cine va fi afectat…

Din câte am aflat, în Chei mai viețuiesc exemplare de vidră, căprioară, vulpe, lup, pisică sălbatică, dihor, ieruncă, găinușa de alun, vipera berus, șarpele de alun, năpârca, salamandra, păstrăvul curcubeu, clean, lipan, mreană. Și misteți, asta putem certifica, deși n-am vazut decât unul, la intrarea în chei dinspre Merești. Numai că era un mistreț domesticit, cu apucături de cățel, crescut de mic de niște localnici (vezi foto)  și care chiar se ține de tine și se comportă ca un Grivei. Tot acolo am conversat cu un ditamai corbul, la fel de sociabil…

Ce diferențiază, însă, Cheile Vârghișului, sunt peșterile și grotele. În doar câțiva kilometri, sunt cartografiate peste 120 de asemenea cavități, datorită faptului că aici întâlnim, așa cum scrie la carte, un sector de îngustare din calcare jurasice, cu fenomene exocarstice și endocarstice de mare spectaculozitate. 

Există, de pildă, Peștera  Orban Balasz (cea mai cunoscută, denumită după cel care a cartografiat-o), unde se urcă pe niște scări. Alt exemplu este Peștera Șura Cailor, situată imediat lângă un podeț de trecere peste apă.   Ceea ce nu toată lumea știe este că deasupra ei este o formațiune realmente spectaculoasă – Grota Tătarilor – la care se ajunge după un urcuș scurt, dar abrupt și destul de alunecos. Practic, sunt trei grote deschise, două dintre ele având forma unor orbite oculare despărțite de ceea ce se poate interpreta ca fiind o piramida nazală.  Dacă vă pasionează, unele peșteri găzduiesc și lilieci.

În peșterile și grotele din Cheile Vârghișului s-au descoperit urme de locuire încă din paleolitic.  

Acces

Din Brașov, în Cheile Vârghișului se poate ajunge prin două variante:

1.  Brașov-Rupea-Jimbor-Ocland-Crăciunel-Meresti (98 km), plus drumul Merești-Cheile Vârghișului, aprox. 8 km (drum OK).

2. Brașov-Feldioara-Apața-Baraolt-Vârghiș (68 km), plus drumul Vârghis-Cheile Vârghișului (12 km, drum foarte prost, parcurs în aprox.40 -50 min, cu emoții privind starea mașinii)

Ce recomandăm

Accesul dinspre Merești este mult mai facil, în plus, porțiunea de chei de acolo până la Peștera Șura Cailor ni s-a părut mai spectaculoasă decât cea dinspre Vârghiș. Se pot vedea și mai multe peșteri.   

Dacă mai aveți timp și chef, la întoarcere, în nordul Mereștiului există ruinele unei fortificații medievale, iar la ieșirea din sat, pe stânga pârăului Vârghiș, se pot vedere urmele unei așezări dacice fortificate, cu mai multe faze de locuire. 

La începutul verii, în zona din apropiere (ex.- Vlăhița) exista poiene unde înfloresc narcisele.