Doina Ruști, dublă întâlnire cu cititorii, la Brașov

Doina Ruști, dublă întâlnire cu cititorii, la Brașov

Două întâlniri cu cititorii, în aceeași zi, ne propune scriitoarea Doina Ruşti, care vine la Brașov cu recentul său roman „Ferenike”, apărut în acest an la Humanitas. Marți, la ora 13.00, Doina Ruşti va fi prezentă la Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” Braşov. Întâlnirea se va desfăşura în formula unui dialog cu publicul. Alături de scriitoare, participă Daniel Nazare (directorul bibliotecii) şi scriitoarea Carmen Gheorghe. Este un eveniment organizat de editura Humanitas şi Biblioteca „George Bariţiu” Braşov, cu participarea Centrului de Excelenţă şi a colegiilor naţionale „Andrei Şaguna” şi „Dr. Ioan Meşotă” Braşov.
În aceeași zi, începând cu ora 18.00, Doina Ruşti se va afla la Librăria Humanitas, din Piaţa Sfatului, pentru un dialog liber cu cititorii. Alături de ea, vor fi Laurenţiu Ciprian Tudor şi Mihail Vakulovski. Întâlnirea se va desfăşura sub deviza „Fiecare vine când vrea şi stă cât poate”.
„Ferenike” este primul roman autobiografic al Doinei Ruşti. Având ca punct de pornire un eveniment din timpul copilăriei, romanul conturează treptat experiențe legate de prezentul nostru. Orice faptă neînsemnată are consecințe, decide alte întâmplări și altă perspectivă asupra trecutului. Pe această idee este plasată o poveste incitantă și puternică, despre rolul discret pe care îl are orice individ în metamorfozele istoriei mari.
Roman autografic, Ferenike e și un experiment de investigare a confesiunii, din zonele ei mistice spre cele histrionice sau manipulative, cu intenția declarată de a reaminti că dincolo de intenție sa află întotdeauna forța povestitorului.
„În lumea nesfârșită a casei noastre interbelice pătrundeau ecourile unui timp nou și crud. Pe nesimțite în viața mea au intrat moartea și Ferenike.” (Doina Ruști, confesiuni)
Ferenike este numele unei femei, care pe la anul 400 î.Ch, deghizată, a participat la întrecerile sportive, unde aveau acces doar bărbaţii. În romanul Doinei Ruşti, numele este simbolic.
„Ce este ficţiunea? Forţa unei poveşti de a trimite un mesaj cât mai departe în timp. În literatură nu fabulaţia se află pe primul loc, ci puterea ei de a face ca ideea să triumfe: ferein nike. Ferenike”, spune Doina Ruşti.
„Ferenike reconfirmă instinctul infailibil de povestitoare al Doinei Ruști. O proză cinematografică, formidabilă, cu rezonanțe mitologice, în care scenele ni se desfășoară în  fața ochilor, iar câteva rulează chiar în buclă, continuu, obsedant, ca un memento al suferințelor lumii trecute, privite nu cu detașare, ci cu o limpezime totală, fără breșe”, notează Roxana Dumitrache.
„Vie, curgătoare, povestea din Ferenike cucerește prin culoare. Personajele, cu nume de la pitorești la stranii, sunt o galerie de tablouri pictate față-spate, realitate și ficțiune”, scrie Lidia Bodea.

Doina Ruști este prozatoare, scenaristă și profesor universitar cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale pentru film. A înființat grupul Ficţiunea și ține cursuri de scriere creativă la Universitatea din București. Printre romanele sale cu miză socială puternică, se numără Fantoma din moară,  Lizoanca la 11 ani și Logodnica, dar este mai ales cunoscută pentru trilogia fanariotă, compusă din romanele Homeric, Mâţa Vinerii și Manuscrisul fanariot. A mai publicat  Zogru, Cămașa în carouri, Omuleţul roșu, Mămica la două albăstrele, Paturi oculte și două volume de povestiri. Cel mai recent roman al său este Zavaidoc în anul iubirii.
Aproape toate scrierile sale au fost reeditate în mai multe ediții, având și o serie de autor. Între cele mai recente romane traduse, amintim L’omino rosso (2021, Roma), The Book of Perilous Dishes (2022, 2024, Londra), Zogru (2022, Marsilia), A malom kísértete (2024, Budapesta) și Dorëshkrimi fanariot (2024, în albaneză).
În 2008 a primit Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, iar  în 2009, Premiul Ion Creangă al Academiei Române.
„Multe mi-au dispărut din memorie, dar țin și-acum minte dinții puștiului care povestea. De câte ori mă gândesc la Cornel, văd imediat gura, îmi amintesc maxilarul povestitorului din Filiași pentru că, oricât ai vrea, nu poți să faci abstracție de autor, nu rămâi doar cu fapta, ci, pe parcursul poveștii, crește inevitabil fața povestitorului, te gândești la el, îl ajuți să se afirme, îi atribui detalii, îi pui în gură vorbe pe care nu le-a rostit. Puștiul ăsta e viu și vorbește cu mine și-acum. Când scrii despre tine pui mâna pe inimă și te juri, dar dacă puștiul ăsta rânjit intră odată cu tine în lumea pe care o refaci pentru tine, devine literatură, de multe ori. Dinții lui nu mai sunt dinții lui, ci iau parte la suferința ta unică, plecată în căutarea altor suferințe la fel. Un roman autobiografic e literatură, cred eu, mai mult decât o confesiune asumată ori decât un construct la persoana I, de care autorul se dezice cu mofturi”. (Doina Ruști – Ferenike)