Profil – Secretul succesului lui Dorinel Munteanu

Antrenorul-jucator al gruparii CFR Cluj, Dorinel Munteanu, considera ca familia a avut cel mai important rol al longevitatii sale fotbalistice: „Pot sa spun ca stabilitatea si durabilitatea relatiei cu sotia si mai ales faptul ca exista armonie perfecta intre viata de familie si cea sportiva reprezinta sursa puterii si a energiei mele de zi cu zi”. Internationalul roman a marturisit ca nu se pricepe la altceva decat la fotbal: „Sunt ambitios, modest, credincios, nu stiu sa urasc si nici nu vreau sa invat, si, chiar si acum, dupa atatia ani petrecuti pe teren, prea multe aprecieri ma fac sa fiu incurcat”.
Sotia, Simona, si fiica, Bianca, pescuitul, vanatoarea si, nu in ultimul rand, cititul in fiecare dimineata din Biblie sunt o parte din amanuntele succesului in cariera dobandit de „Munti”. Una dintre cele mai importante calitati ale banateanului venit la Cluj este modestia: „In casa fac cam tot ce e nevoie. Curatenie, repar o priza, schimb un bec. Nu prea stiu sa fac de mancare, dar am incercat si asta”. Pe langa supa de pui „pe care mama o facea foarte buna”, Dorinel mai prefera, cateodata, un muschi de vita in sange: „O data pe an, in preajma Craciunului, fac, totusi, un exces, la pomana porcului. Imi plac mancarurile gatite atunci, imediat dupa taiere. Dar o data pe an! Altfel, se depune”.
Singura sa problema legata de venirea in Romania este despartirea de sotie si de fiica, ele ramanand in Germania, la Köln. La Cluj, Dorinel a primit o casa din partea clubului, despre care spune ca este foarte frumoasa. Totusi, pe langa Simona, o alta femeie a marcat destinul lui Dorinel Munteanu: „E vorba de diriginta mea de la Liceul Agroindustrial din Oravita, doamna Radutoiu. Ea m-a incurajat sa continuu cu fotbalul. Aveam doar 14 ani. Imi placea chimia, poate si pentru ca o preda dansa, si imi spunea ca voi merge la o facultate de chimie. Dar cand a vazut ce mult imi place fotbalul, m-a sprijinit total. Ii multumesc si acum pentru asta”. La Cluj, singur, serile antrenorului-jucator sunt foarte linistite: „Un pahar cu vin rosu, putin televizor, apoi merg la culcare. Nici nu am timp de altele”. Ii place in inima Ardealului, mai ales pentru ca, a spus Munteanu, oamenii sunt respectuosi: „Nu e vorba de mine sau de faptul ca ma cunosc. Oamenii se respecta altfel, unii pe altii. Incomparabil fata de Bucuresti. Cu mine, sunt caldurosi, ma felicita pe strada, dar nu ma agaseaza”. El a gasit si un defect Clujului: „E prea mult praf. Nu stiu de ce, poate se construieste, dar am remarcat asta dupa ce am venit”.