Premier și selecționer; politică și fotbal

Mișu Tudose, premierul – pare-se mai antrenat și decât Gabi Tamaș, seamănă cu Christoph Daum, selecționerul echipei naționale de fotbal, despre care Cornel Dinu spunea că are față de führer expirat, iar Gigi Becali l-a făcut drogangiu și prostituat. Miniștrii sunt ca „tricolorii”, aceiași mediocri selectați cvasipermanent care au dus România în mâlul clasamentului FIFA, alături de Burkina Faso, prin Ouagadougou sărbătorindu-se în toată Firea. Promisiunile sunt multe, și în politică (salarii, pensii babane, deduceri, mărețe realizări în infrastructură), și în fotbal (calificări care mai de care), mai toate fiind nerespectate. Liviu Dragnea aduce, comportamental, cu Răzvan Burleanu, ambii fiind alunecoși, cameleonici, răzbunători cu zâmbetul pe buze și cu dinții încleștați în scaunul puterii. Ca și PSD-ul, mai nou, FRF strânge și vulcanizează locotenenți trandafirii, cu doctorate cenușii, din județul Buzău, o fertilă școală de cadre, să zicem că de la Elena Udrea încoace, îmbătate cu lichiorul parvenirii dintr-o sărăcie deșertică.

Ciorba asta necomestibilă, cu aspect de leșie, fierbe necontenit cu bule de tipul „România are cea mai mare creștere economică din UE” ori „Am bătut Chile, iar Alexis Sanchez & Co. au ajuns în finala Cupei Confederațiilor. Bravo lor!”, ascunzându-se voit baza realității și conjunctura acestor așa-zise performanțe. Pentru a încerca să convingă oamenii să-i mai voteze, acești bucătari unși cu toate alifiile combinațiilor interlope toarnă-n oala fumegândă kile de pilule de tip Fortifikat Forte, să ducă agonia cât mai mult, să nu cumva să se îngălbenească identificându-se cu vopseaua scursă de pe transpirațiile echipamentului „Generației de Aur”.