Nevoia de Mutu

Selecționerul Răzvan Lucescu ține cu încăpățânare să nu-l mai convoace pe Adrian Mutu la acțiunile echipei naționale de fotbal, motivând, în limbajul său tern, pigmentat cu aceleași argumentări așa-zis elitiste, că, prin comportamentul său, periclitează forța grupului. Pare că și-a stocat ultimele evoluții ale „Briliantului”, încununate cu goluri decisive la Fiorentina, într-un colțișor al creierului, etichetat „trash”, neputând ierta nicicum escapada decarului răsfățat la Novi Sad, imediat după umilința îndurată pe „Maracana” belgrădeană, bomboana fondantă de pe coliva amăruie a necalificării la Mondialul sud-african.
Așa a procedat și în mandatele roz, per ansamblu, petrecute la Rapid și FC Brașov, scăpând de jucătorii cu personalitate care călcau pe bec și-i știrbeau autoritatea – Flavius Moldovan ar fi exemplul cel mai la îndemână.
Există, evident, pericolul ca, înghițind dureros jignirile de natură sexuală ale grobianului impresar Giovanni Becali, plecat iremediabil din lumea civilizată, a minimului bun simț, atitudinea intransigentă a „Juniorului” să se întoarcă, sinucigaș, împotriva sa, pentru că, din firimiturile ospățului de altă dată, existente la ora actuală, Adi Mutu nu are cu cine să fie înlocuit. Mulți specialiști și-au dat seama de asta, începând cu Emeric Ienei, Anghel Iordănescu și Ladislau Bölöni, astfel că, dacă misiunea calificării la Euro 2012 începe să scârțâie alarmant, antrenorul „tricolorilor” va fi primul sacrificat. Conform principiului „El decide, el răspunde de rezultate”.
Și încă două chestiuni care așteaptă răspunsuri încărcate de tact pedagogic. Cum de Cesare Prandelli poate să-l strunească pe fotbalistul nostru la gruparea „viola”, storcându-l de energiile pozitive pentru a da maximul pe gazon? De ce Roberto Mancini, Luciano Spalletti ori Cosmin Olăroiu se „bat” pentru a beneficia de serviciile lui Mutu la Manchester City, Zenit Sankt Petersburg și Al-Sadd, iar Naționala i-a închis porțile în nas?