Halep și Hagi. Sau etica muncii

Imediat după ce Simona Halep a triumfat pe iarba de la All England Lawn Tennis and Croquet Club, Judy Murray, mama lui Andy Murray, a postat pe o rețea de socializare două fotografii alăturate: una de acum 18 ani, cu Gheorghe Hagi, alături de care zâmbea o fetiță timidă pe nume Simona Halep, care nu-i ajungea nici până la umăr, și a doua de sâmbătă, 13 iulie 2019, cu aceeași Simona Halep prezentând trofeul de la Wimbledon.

Ce au în comun Hagi și Halep? Multe. Amândoi sunt constănțeni, amândoi sunt aromâni („aromânii sunt români absoluți”, spunea fără drept de apel marele filosof creștin Petre Țuțea), sunt talentați, au acea mentalitate de învingător, au făcut performanță la cel mai înalt nivel, sunt simboluri – și nu doar sportive – care au făcut cunoscută România în lume infinit mai mult decât au făcut-o generații de politicieni. Și mai au ceva. Ceva fundamental, fără de care tot talentul lor nu i-ar fi dus nici pe departe unde au ajuns.

„Este o zi grea, dar mă voi întoarce la muncă. Trebuie să continuăm să muncim, pentru că șanse vor mai apărea”, spunea Simona Halep după a doua finală pierdută la Roland Garros, una în care o condusese cu 6-3 și 3-0 pe Jelena Ostapenko. Un meci la care s-a referit și când a ajuns nr. 1 mondial, la Beijing, după o semifinală în care a invins-o pe aceeași Ostapenko: „Am fost dărâmată după acel meci. Apoi doar am continuat să muncesc. Mi-am spus că se va întâmpla într-o zi, că trebuie să intru pe teren și să muncesc mai mult, ceea ce am și făcut”. În iunie, anul trecut, după câștigarea primului titlu de Mare Șlem: „Orice e posibil dacă muncești, dacă crezi și nu cedezi nici un moment”. Și în ianuarie, anul acesta, înainte de Australian Open: „ Sunt pregătită pentru noul an, deşi sunt puţin în urmă cu totul, cu pregătire şi meciurile. Dar nu mă plâng. Totul a fost aşa cum mi-am dorit. Acum trebuie să las capul în pământ şi să muncesc”.

„Îl vedeți? El ne-a adus aici, munca lui ne-a adus aici!”, exclama – arătând pe telefon o fotografie cu Gheorghe Hagi – un suporter al Naționale U21 de fotbal, venit în Italia să vadă pe viu performanța tinerilor sportivi români la turneul final al Campionatului European. Iar în declarațiile lui Hagi senior, cuvântul „muncă” revine aproape obsesiv. „Am pus baza pe muncă, dar trebuie să ai și viziune. Azi petrecem, dar de mâine un lucru e sigur – de acum e mai greu și trebuie muncă titanică”, spunea, de pildă, după ce echipa pe care o patronează și o antrenează a devenit campioană națională.

Vedeți, asta mai au în comun Halep și Hagi. Etica muncii. Înțelegerea unui adevăr fundamental: numai prin muncă asiduă, fără a încerca s-o păcălești, poți ajunge sus în mod corect și te poți menține acolo. Dincolo de performanțele pe care le-au obținut, aceasta este, cred, cea mai importantă lecție pe care o oferă. Și, probabil, din cauza asta, nu sunt doar motive de mândrie națională, ci și antipatizați de mulți…