Florentin Nicolae s-a accidentat la capatul lumii

Stagiul schiorilor alpini romani in Chile a reprezentat o experienta de viata inedita
Intors de putine zile din indepartatul stat Chile, unde a participat la cateva concursuri FIS pentru a-si optimiza punctajul in vederea Olimpiadei din 2006, de la Torino, schiorul alpin brasovean Florentin Nicolae se pregateste pentru o operatie la menisc, in aceasta saptamana, care va fi realizata la Bucuresti. Avand rupte ligamentele incrucisate ale genunchiului de la piciorul stang, dinamovistul brasovean intentioneaza sa concureze in aceasta stare anul viitor in Italia. „Doctorul Filipescu mi-a spus ca am sanse mari sa particip la Olimpiada, daca nu ma voi opera si la ligamente. A precizat ca am mare noroc, pentru ca sunt mic de statura si am o masa musculara foarte dezvoltata, astfel muschii preluand din sarcinile articulatiilor. Dupa operatia de menisc voi sta cam o luna, iar in decembrie intentionez sa particip la cateva concursuri de confirmare a potentialului, pentru a dovedi federatiei ca pot sa schiez si la Torino”, a marturisit Nicolae. Acesta s-a accidentat la ultima coborare la care a concurat in Patagonia, recunoscand ca, initial, nu a vrut sa ia startul in acea proba, din cauza oboselii, dar s-a decis, finalmente, sa incerce. „Am avut impulsul de a ma opri la un moment dat, in plat, dar am continuat. Am cazut, pentru ca am ramas pe spate intr-un «gat», ceva de genul unei contrapante care ii urma unei coborari foarte abrupte. Cam cum e in Poiana Brasov, dupa «Zidul mic». Nu a fost o cadere spectaculoasa, cu rostogoliri, si de aceea nu prea inteleg cum de m-am accidentat astfel. Poate ca s-a intamplat dupa ce mi-au intrat varfurile schiurilor intr-un parapet”, a istorisit interlocutorul.

Conditii vitrege de cazare
Delegatia romana, in care s-au regasit, alaturi de Florentin Nicolae, Ioan Nan, Dragos Staicu ori Miklos Edith, nu a avut parte tocmai de cele mai bune conditii in ceea ce priveste cazarea si masa. „Am ajuns destul de usor la hotel, dar situatia era cam urata acolo. Socati de conditiile intalnite, ne-am cazat la un alt hotel, dar nici acolo nu am gasit lapte si miere. Era foarte frig, noi avand un singur resou in camera. Apoi, nu dispuneam de televizor, iar paturile erau supraetajate. Mai mult, am slabit vreo patru kilograme, intrucat mancarea era de o foarte proasta calitate. In ciorba ne-au pus porumb, cartofi, ceapa si carne, toate intregi”, s-a confesat Florentin Nicolae, care a recunoscut ca, in ceea ce priveste conditiile de pregatire, lucrurile au stat cu totul altfel: „Exista in zona partii foarte multe si conditiile de antrenament sunt deosebit de bune, dar totul este contracost. Puteai inchiria partii, fanioane. Echipa Norvegiei si cea feminina a Canadei se antrenau acolo. Americanii, mai mult cei de umplutura, erau prezenti in numar mare”. Sportivul a mentionat ca zapada cadea in cantitati foarte mari in regiune, nivelul stratului de omat putand acoperi, uneori, cu mare usurinta, chiar si o masina parcata. „Se inregistrau temperaturi de minus 20 de grade Celsius si ningea abundent, cateodata lasandu-se o ceata foarte deasa, motiv pentru care nici nu s-a schiat in unele zile. Odata, a nins trei zile fara incetare, iar cand s-a mai domolit nu am putut iesi pe usa hotelului. A trebuit sa ne strecuram pe undeva prin spate si sa dam zapada. In schimb, neaua cazuta se si topea destul de repede”, a afirmat Florentin Nicolae.

„A fost prima oara cand nu ne-a fost rusine cu tara noastra”
Stiut fiind ca Romania si-a creat o imagine proasta prin multe colturi ale lumii, in urma actiunilor unor oameni de ai nostri „de bine”, nu o data s-a intamplat ca si sportivii sa suporte consecintele faptelor altora. Cu toate acestea, in Chile se stie prea putin despre aceste lucruri. „A fost prima data cand nu ne-a fost rusine sa spunem ca suntem romani. Chilienii nu stiau foarte multe despre noi. Ei se aseamana, oarecum, cu oamenii din tara noastra. Si la ei sunt destui foarte bogati si extrem de multi foarte saraci. Totusi, mi se par ceva mai inapoiati decat romanii. Daca privesti Santiago, capitala lor, poti spune multe lucruri frumoase, dar au si ei problemele lor. Apropierea de America se simte din autostrazi, benzinarii, mall-uri, toate la standarde inalte”, a precizat dinamovistul brasovean, dezvaluind ca la ajungerea pe aeroport au fost asteptati de niste oameni draguti, care s-au oferit sa le transporte bagajele, dar le-au cerut bani la finalul serviciului prestat, „exact ca la noi”.

Peripetiile nu au lipsit
Desi s-au aflat in cea mai mare parte a timpului intr-o locatie izolata, schiorii nostri nu s-au plictisit pe intreaga durata a sederii lor in Chile. „Stateam la vreo 80 de kilometri de Santiago. Drumul pe care il aveam de parcurs trecea prin zone intesate de cactusi si de alte plante neintalnite prin Europa, gauri de soparle, pentru ca apoi sa ne trezim direct intr-un spatiu inzapezit din belsug, nu inainte de a fi parcurs o bucata in care apa era predominanta. Apoi, cand am plecat din Parva si am ajuns la Tarnas de Chilean, lucrurile s-au mai schimbat. Am inchiriat cai, cu care am urcat pana la baza unui vulcan. Erau niste cai pletosi, parca ar fi fost salbatici, si destul de mici de inaltime, semanand cu poneii. Costa sapte dolari ora, dar cei de la inchirieri nu au vrut sa ne mai dea voie sa-i calarim, dupa ce i-am adus taiati pe la picioare, caci intrasera prin sarma ghimpata. De asemenea, le-am dat apa rece cand erau prea transpirati si erau in pericol sa raceasca, i-am alergat pe stanci inghetate. Am gustat si dintr-una din bauturile autohotne, Pisca. Era ceva foarte tare, intre tuica noastra si coniac”, a rememorat Florentin. Si cu banii au fost „distractii”, bancnotele care contineau in seria lor CB fiind suspectate de a fi false, iar delegatia Romaniei a avut destui dolari, moneda cea mai utilizata in Chile, care fusesera astfel inregistrati.

Au vorbit in spaniola
Cum natiunile sud-americane nu exceleaza in ceea ce priveste comunicarea in alte limbi decat cea materna, schiorilor romani nu le-a fost la indemana tot timpul cunoasterea limbii engleze, ei trebuind sa utilizeze graiul local. „Ne-am simtit bine in Chile. Cei mai multi dintre oameni, desi te stiau de cateva minute, pareau ca te cunosc dintotdeauna. Cat am stat acolo, am ajuns sa inteleg aproape tot ce vorbesc localnicii, raspunzandu-le tot in spaniola, cat m-am descurcat”, a povestit dinamovistul Ioan Nan.