Editorial: Tipologie de conducător

În fotbalul românesc tronează semeț dictatura banului și a prostului gust, spiritul de fair-play fiind în stare de putrefacție. Dacă și starostele Mitică Dragomir, uns cu toate alifiile șmecheriei, a spus că, fiind jucător, trebuie să stai ghiocel, ofilit, și să asculți, mut de admirație, josniciile patronului, pentru că el dă banii… Normal că investitorului manelist-dinamovist Turcu i s-a umflat pipota de bucurie, văzând că are un aliat barosan, după ce l-a jignit grobian pe „Ema” Dolha, care, e drept, greșise grav, atât la Cluj, cât și la Urziceni. Așadar, portarul cu un umăr luxat se poate bălăci temporar în latrina spitalului de urgență de lângă „Groapă”, urmând a-și găsi odihna eternă în ghena urât mirositoare a biznismenului mitic. Iar, în astfel de circumstanțe, înclinația spre literatură universală a colegului de lojă, fost vânzător de butelii, ce se inspiră din viața lui Napoleon Bonaparte, pare spoială.
Parvenitismul a atins cote monstruoase și în sânul membrilor clanului Becali, gambleri multilateral dezvoltați, de la poker și rummy, până la babaroase și table. Nevrotic și mai agresiv pe zi ce trece, Giovanni nu se satură să respire superior, permițându-și să amenințe (citatul „Te fac de la brâu în jos” a devenit celebru), să scuipe și să înjure deochiat toți dușmanii. Apoi, în ciuda aerului mistic, de binefăcător al neamului, ascultător fidel, din Merțanul aghesmuit, al postului de radio Trinitas, vărul Gigi rămâne un exponent de seamă al vulgarității de autobază, căreia i-au căzut victime atât jurnaliști cu tupeu, Bănel, Tănase, italianul Bergodi, cât și nașul Hagi. Chiar, ce ne vor auzi urechile în seara de Vinerea Mare, dacă „stegarii” vor reuși să dea lovitura în „Ghencea”, iar Steaua lui „Lippi” va fi căzătoare?