Editorial: Spre lumea civilizată

Nu este cel mai mare patinoar din sud-estul Europei. E, în schimb, modern, cochet, util, așa cum ar trebui să existe în orice oraș de minim 100.000 de locuitori, de munte – cel puțin, ce se respectă. Din Uniunea Europeană, bineînțeles.
Ca simplu cetățean ar fi ideal să te relaxezi seara (contra cost, evident) făcând ture și tumbe pe gheață, în condiții decente, uitând, pentru moment, de mizeria cotidiană care te copleșește din zi în zi.
Pentru sportivii noștri de performanță, în schimb, este o necesitate, nu un moft. Au scăpat de naveta cruntă, obositoare, destinată antrenamentelor prin Miercurea Ciuc, Gheorghieni sau Cârța (cum, n-ați auzit de celebra comună din Harghita?), simțind acum, mândri, atmosfera plăcută și primitoare a propriei case. Gândindu-se că la București, „capitala țării ești!”, „Flamaropolul”, construit în tinerețea lui Nicolae Ceaușescu, stă să se prăbușească, ei pot mulțumi divinității pentru prăjitura, dulce-aromată, ce va fi gustată cu organizarea Festivalului Olimpic al Tineretului European din 2013…
Civilizația, o utopie, totuși, în România zilelor noastre, impune confort în apartamente (căldură, apă caldă, curent electric), autostrăzi, drumuri fără gropi, aeroporturi, spitale, școli, etc., etc., etc., dar și infrastructură sportivă, cu mult promisele stadioane, săli, campusuri de pregătire, bazine de înot, domenii schiabile, pentru a avea „mens sana in corpore sano”.