Editorial: Simfonia manelelor

Teatral, Răzvan Lucescu a afișat un aer superoptimist la reunirea „tricolorilor” de la începutul săptămânii trecute, perorând, în afara veșnicului tra-la-la, cu „forța grupului”, că România se va califica sigur la Euro 2012, în ciuda faptului că are un campionat foarte slab. În acest caz, chestie de marketing, cine va fi eroul, magicianul neamului, urmașul de-a dreptul lucitor, pocnind din bici, al părintelui multigalonat?
După amicalul cu Ucraina, în loc să-și asume, măcar, responsabilitatea unui eșec îngrijorător în perspectiva apropiatelor partide din preliminarii, cum a procedat, diplomat, în alte ocazii, injectat și frustrat, „Juniorul” a pus la zid brigada de arbitri din Cehia, acuzând-o de viciere de rezultat. N-a observat că „golul ăla pe care l-a luat Lobonț nici Stalin  nu-l lua” – vorba analistului metaforico-mucalit pe teme fotbalistice, Cornel Dinu, care, forțat de această evoluție râncedă a primei reprezentative, și-a descoperit pasiunea pentru „Il Giro”, că Vasile Maftei n-are pedigree de fundaș dreapta, că, intrând abrupt în silenzio stampa, Cristi Chivu era cu un picior în vacanță, după un sezon „ner-azzurr” epuizant, că Mirel Rădoi alerga în ritmul canicular al glasului muezinului, că…
Poate că în Austria, inspirând parfumul reconfortant al Alpilor, băieții în roșu se vor trezi din letargia bolnăvicioasei mentalități mioritice și vor juca altceva în testele cu Macedonia și Honduras, două echipe naționale oricum sub cota și potența lui Sevcenko, Aliev, Konoplianka & Co., însă reușita depinde în mare măsură de partitura dirijorului, unul, să recunoaștem, cu puține și fixe idei tehnico-tactice și excesiv de nervos.
Încorsetat sufocant de responsabilitatea funcției, cu pălăria pe ochii migdalați, Lucescu jr. a cam început să-și piardă controlul comportamental, ceea ce este alarmant.