EDITORIAL. „România lucrului bine făcut…”

Prin actuala ediție a Ligii 1 mai sunt două puncte de interes: disputa pentru titlu dintre Steaua și ASA Tg. Mureș, cu partenerii săi de nădejde, FRF & Joma, și modul halucinant cum se învârt punctele în beneficiul norocoaselor echipe ce vor evita retrogradarea, eventuale daruri pentru pariorii cunoscători ai fenomenului. 

În rest, pe la diversele combatante, se fac planuri de viitor, de nuntă ori înmormântare. În contrast cu Petrolul Ploiești și Astra Giurgiu, unde incertitudinea dominantă, sufocantă, a fost aruncată, balast, de niște patroni aflați după gratii, la Dinamo se pregătește… relansarea ieșirii din insolvență, cu gânduri de „Champions League”, stridentul refren fantomatic lansat odată de Cristi Borcea. Astfel, cum Daniel Stanciu n-a corespuns, iar matusalemicul Anghelache a decis să se odihnească puțin, este pe cale să se înfăptuiască înscăunarea lui Dinu „Vamă”. Ilustrul conducător de oști e gata să implementeze în „Groapă” proiectul de succes (pentru el, evident) cu care a sedus și abandonat Brașovul, avându-l la braț pe amicul Răzvan Lucescu, dacă va accepta să părăsească molcoma viață elenă dintr-un paradox al crizei. În caz contrar, Daniel Isăilă s-ar face „câine” cu pedigree, deși în unele cercuri s-a discutat și despre numirea lui „Reghe”, ceeea ce ar stârni amintirile adolescentine ale Prodancăi, trăite tumultuos în buricul Bucureștiului.

La anul, cum competenții guvernanți n-au ochi pentru fotbal (pentru sport, în general), campionatul va fi și mai slab, pândit fiind de pericolul falimentului. Antrenorul Ionuț Popa e unul dintre puținii care a avut curajul de a pune degetul pe rana netratată, în continuă extindere, ce devine, treptat, cangrenoasă: „Trebuie rezolvat ceva, o lege a sportului care nu apare. Aia, marea noastră campioană, Szabo, nu rezolvă nimic, nu are puțină personalitate, să spună, domne, cam eu așa văd sportul. Ãsta, Ponta, a fost baschetbalist, sportiv, e prim-ministru, să dea declarații despre alte treburi, se ocupă de bunul mers al țării sau de România lucrului bine făcut…”. 

Degeaba, indiferența doare enervant de tare.