EDITORIAL. Punct și de la capăt

În momentul în care a fost instalat „principal” la Al-Hilal, parcă sosise Franz Beckenbauer la Ryadh, nu Laurențiu Reghecampf. Îmbrățișări și scandări pe aeroport, autografe, selfie-uri, nebunie ciocolatie… Metodic, omul a ratat, din păcate, toate obiectivele stabilite, în rânjetul aroganței lipită enervant de așa-zisa-i personalitate. Dacă Liga Campionilor Asiei s-a dus la „războinicii” din Sydney, în mestecatul scuzelor unei furăciuni de arbitraj, pierderea Cupei Prințului i-a fost fatală celui ce se consideră cel mai bun antrenor român al momentului. Cu bagajele făcute, cu mobila și Bentley-ul trimise, deja, spre casă, „Reghe” așteaptă, ghiocel în deșert, să-și ia însemnatele despăgubiri financiare de la prințul Abdulrahman bin Musa’ad bin Abdul Aziz, angajatorul demisionar de bună credință – cu onoarea știrbită, înainte de a se urca, nevăzut, în cala avionului de București. Cică îl va înlocui „Oli”, pe făraș la Al-Ahli Dubai, în amintirea gloriei trecutului saudit, asupra căruia, gârbovit, s-au așternut anii, rutina și plictiseala unei vieți dolce far niente prin bunăstarea aurului jonglat, în ecourile muezinului, la o cană cu ceai fierbinte și rotocoale de narghilea.

În perspectiva apropiată, Reghecampf dorește să revină la Steaua, pentru a-și reîncărca bateriile și cota în vederea unei alte aventuri bănoase (prin Golf, Azerbaidjan ori Kazahstan), de-asta, calculată, nevastă-sa a și început lobby-ul pe la televiziuni, dându-și cu părerea asupra (non)profesionalismului actualului „principal” Costel Gâlcă, susținut doar de șeful de fațadă, Vali Argăseală. El e conștient că nu va putea vreodată să-și exercite meseria în erste sau zweite Bundesliga, atât din cauza cozii de șomeri calificați, cât și în urma isprăvii pe care, iritat continuu, Cornel Dinu a istorisit-o, cu martori sârbi în sprijinul afirmațiilor sale. Câteodată, nemții mai trec cu vederea, însă nu uită niciodată.