Editorial: Patron – manager – antrenor – magazioner…

Gigi Becali-i un malaxor de antrenori. Ilie Dumitrescu este ultimul făcut salam de oaie cu măsline, pentru că, zice lumea, a nesocotit indicațiile afaceristului stelist, un Guru în materie de fotbal…, și nu l-a utilizat de la început în banda stângă pe argentinianul Brandan în disputa cu Astra Ploiești, o mutare care ar fi fost realmente câștigătoare. Lipsit de aroganța afișată doar cu vreo câteva zile înainte, romantic incurabil și estet, „Mister” a anunțat lacrimogen întreruperea colaborării bazate strict pe respect reciproc, aruncându-i hâd la înaintare pe fanii „roș-albaștri” ce    i-au cerut insistent demisia.
Acum, pentru că nu poate face din fotbal pictură, Ilie Dumitrescu se va refugia în Hanul cu Tei și-și va linge rănile umilinței îndurate în „Ghencea” desenând nuduri. Poate, un model de succes îi va fi manelista Iulia Tăbăcaru, ex-diva căpitanului Cristian Tănase, cu ale ei forme rubensiene. Apoi, în propriul art-cafe, scufundat în zemosul butoi cu melancolie, din pricina muzicii languroase a lui Richard Clayderman, Casanova de pe „White Hart Lane” va rememora love-story-ul trăit cu nevasta unui polițai londonez, după care gândurile-i vor lua-o razna, cu tot cu șevalet, prin Cancun-ul unde cândva se dădea grande printre cucoanele aristocrației mondiale.
Nici Mourinho, nici Sir Alex Ferguson, nici „Oli”, Ienei și Iordănescu la un loc nu sunt potriviți pentru a conduce Steaua din punct de vedere tehnico-tactic. Personajul ideal este chiar Gigi Becali, trimisul divin pe fascinantul tărâm mioritic, impresariat profi chiar de verii săi, dar mai întâi trebuie să-l contacteze pe pacifistul Mircea Rădulescu la FRF pentru a-i elibera pe șestache, în Rolls-Royce-ul second hand, licența Pro.
Oricum, situația perpetuată de câțiva ani la clubul din „Ghencea” e de râsu’- plânsu’, ea fiind sintetizată perfect de un fan mucalit: „Steaua e ca vecinul care-și bate nevasta în fiecare noapte și tu ești obligat să-i asculți”.