Editorial: Nici în Kuwait nu mai e simplu

Injectat cu iluzii până la meciul de la Alba Iulia, Mihai Stoichiță a eșuat lamentabil în tentativa de a o face pe Steaua campioană, constatând, în sfârșit, pe propria-i piele tăbăcită, că nu se poate colabora cu Gigi Becali, un vulcan aflat într-o erupție continuă de prost-gust delirant. În veci, în orice colț de lume este valabilă axioma, nu se va face performanță cu scandaluri perpetue, alimentate aiurea de niște declarații iresponsabile din jilțul aurit, cu mulți jucători reșapați și plătiți cu întârziere. Gândind armenește, căci s-a specializat la Erevan, „Lippi” a riscat și a acceptat să se umilească în fața unui cioban parvenit și a ultrașilor disperați, când l-a înlocuit pe verticalul Cristiano Bergodi, doar pentru a-și atinge scopul: și-a lustruit CV-ul cu numele unei echipe care încă mai trăiește din istorie și, pe cale de consecință, dă bine în Orientul Mijlociu.
Astfel, televiziunile sportive anunțau în week-end, pe surse, că machiavelicul Stoichiță și-a îndeplinit țelul economic – salariu stagional de 500.000 de euro! S-a înțeles cu un anonim club din Kuwait, Al-Salmiya, locul 6 din 8 în competiția internă, la care activase într-un dolce far niente și acum un an și unde ar intenționa să se trateze de stresul „roș-albastru”.
Pare, însă, greu de crezut că fostul selecționer al respectivului emirat va deveni nabab, ținând cont că va activa, totuși, într-un fotbal semiprofesionist, iar Ilie Balaci, până nu demult la Al-Kazma, o echipă mai bine cotată, câștiga lunar „numai” 15.000 de euro, conform site-ului de specialitate worldcoachs.com. Apoi, Kuwaitul s-a transformat într-un malaxor de antrenori români, pe lângă respectata „Minune Blondă”, cu un palmares impresionat la arabi, Costică Ștefănescu, Alexandru Moldovan ori Aurel Ţicleanu fiind demiși fără resentimente în sezonul ce se apropie de final.