Editorial: Merită respect

Pe litoralul românesc al Mării Negre, devenită o imensă ciorbă de potroace reîncălzită continuu, turiștii se înghesuie instinctiv în apa dubios de verde, în căutarea efemerei senzații de răcorire, străduindu-se să se bălăcească printre PET-uri slinoase și alge puturoase.
De acolo, din spuma valurilor frunzei înecate, a răsărit brasistul Dragoș Agache, devenit sâmbătă, incredibil, vicecampion european de natație într-o probă de mare viteză. Mobilizat și de performanțele longevivei Camelia Potec, tânărul în vârstă de 26 de ani, revenit în lumina protectoare a Farului care străjuiește și Constanța sportivă după o perioadă studențească de călire în SUA, poate visa acum, cu ochii deschiși și limpezi, la o clasare londoneză pe podiumul olimpic.
„Mi-au prins foarte bine cei patru ani petrecuți la Universitatea din Iowa, pentru că, dacă aș mai fi rămas în țară, m-aș fi lăsat de înot. Am plecat cu bursă și mă trezeam la 5 dimineața pentru a duce la bun sfârșit și studiile, și antrenamentele. Un an și jumătate chiar am și muncit în interiorul facultății, la depozitul de cărți și de echipament sportiv, și din când în când mai jucam și rolul de șofer”, s-a destăinuit Agache în „Pro Sport” înaintea plecării la Budapesta, după o ultimă ședință de pregătire la unicul complex mioritic „Lia Manoliu”, programată – mare atenție domnule ministru de specialitate Funeriu! – printre picii de la inițiere.
Dacă adăugăm și condițiile inumane în care transpiră, anonimi, fără apă la dispoziție!, săritorii „tricolori”, aterizând la antrenamente pe saltele mucegăite și roase de șobolani întru perfecționarea execuțiilor, pentru ca apoi, la diversele competiții de anvergură, să se situeze regulat în top 10-15, putem spune, fără teama de a exagera, că înotătorii noștri sunt niște eroi.