EDITORIAL. Marea conspirație

De când a plecat Laurențiu Reghecampf din Arabia Saudită, Al-Hilal câștigă pe bandă rulantă sub comanda lui Giorgios Donis. Presa de la Ryadh a constatat că grecul îi respectă pe jucători (secretul unei reveniri fascinante), în timp ce antrenorul român se purta arogant, principalul scop al contractului său fiind… bișnița (transferuri – precum Mihai Pintilii, de pildă – perfectate de soția-impresar pe principiul comisioanelor babane).

Din momentul în care „Reghe” a ajuns la București, ignorând vacanța de relaxare prin luxul Las Vegas-ului, Steaua pierde alarmant, intrând în zodia neagră a conjuncturilor nefavorabile. Chipurile, pentru ca echipa „roș-albastră” să nu rateze titlul cu fotbaliști debusolați – fini și prieteni la cataramă, reprezentați, bineînțeles, de Ana Maria Prodan -, omul vrea să-l ajute, dezinteresat – desigur, pe patronul foarte drag. Costel Gâlcă, etalonul bunului simț care a pierdut vestiarul inhalând, inocent, halucinogene parfumuri orientale, era mâncat până acum, dacă, prevăzător, nu ar fi avut acea clauză de 500.000 de euro. 

Apoi, cum ASA Tg. Mureș este prințesa favorită a Burleanului – în ciuda mitei din elicopter, beneficiază de arbitraje menite a-i pune în evidență forța grupului, vorba de chiparos perorată continuu de Răzvan Lucescu în timpul ascensiunii sale „stegare”. Astfel, arbitrajele coordonate de vasalul Kyros Vassaras i-au fracturat, dureros, maxilarul campioanei en-titre. Dacă și Robert Dumitru a îndrăznit să întoarcă fluierul din plastilină împotriva celor ce i-a protejat în anii de glorie ai lui Gigi Becali, Helmuth Duckadam a intuit cam cum stau lucrurile: „Nu cred că mai este vorba de incompetență aici… Încep să-l înțeleg pe Porumboiu, de ce s-a retras. E prea multă mizerie în fotbalul românesc și prezic că în următorii ani vom avea o competiție de amatori”.