Editorial: Lucian Bute, un model de profesionism

Cu vreo 20 de minute înaintea partidei de la Buzău, Mihai Stoichiță, antrenorul Stelei, cugeta depresiv în autocar, la nemurirea sufletului, la Ziua Bărbatului, vorba mucalitului jurnalist Radu Banciu, una de culoarea maronie a berii, la creșterea TVA și a cotei unice de impozitare, la scăderea salariilor și pensiilor sau la conținutul bagajelor pentru viitorul sejur arăbesc, magnet de petrodolari. Respira singur și posomorât, ca destui români de rând loviți de criză, departe de hăhăielile patronului și de fotbaliștii și ultrașii ce l-au dezamăgit.
În contrast, nu departe, la Galați, masterandul Lucian Bute era aclamat în curtea Facultății de Educație Fizică și Sport a Universității „Dunărea de Jos”, atât de studenți, cât și de profesori, toți solicitându-i obsesiv fotografii, autografe și detalii despre ultimul său meci de box, cu Edison Miranda. „Am exersat mult la antrenamente upercutul cu care l-am făcut K.O. În repriza a treia, l-am lovit tare pe columbian, am simțit că îl doare, chiar dacă încerca să-mi arate că n-are nimic”… La un moment dat, din mulțime a răsunat scandarea „Bute – președinte!”, a disperării că principiul „Mens sana in corpore sano” nu prea mai poate fi aplicat într-o țară decadentă, din ce în ce mai bolnavă și murdară.
Și în Quebec, oaza de francofonie a Americii de Nord, pugilistul nostru este considerat un erou, fiind dat drept exemplu de reușită în viață prin modestie, cinste, muncă, sacrificii, dar și inteligență.
Apropo, atenție TVR (!), deși încă nu este cunoscut numele adversarului, canadienii au început să facă demersurile necesare pentru ca următoarea dispută a lui Bute, din vară, de pe unul din stadioanele „Ghencea” sau „Cotroceni”, s-o transmită în direct.