Editorial: Fotbal cu miros de praf de pușcă

Cupa Africii pe Națiuni a început aseară după o baie de sânge, ca un marș funebru. Atacul gherilelor din Cabinda asupra delegației reprezentativei togoleze, la granița Angolei cu Republica Democrată Congo, soldat cu trei morți și cu alți câțiva răniți grav, printre care și fundașul Vasluiului, Serge Akapko, împușcat în spate, a transformat ludicul competiției în spaimă și teroare.
„Cetățeanul” Emmanuel Adebayor a povestit, șocat, momentele de groază trăite: „Rebelii au deschis focul asupra autocarului. Au tras în șofer, moment în care toți am «căzut», instantaneu, pe burtă, țipând. Parcă eram într-un tren ce deraia… Ulterior, eu am ajutat la transportul portarului Kodjovi Obilale la cel mai apropiat spital, de unde a fost transferat într-o clinică din Johannesburg în stare critică. Abia atunci am conștientizat prin ce am trecut”.
Pe lângă echipa „elefanților”,  serios zdruncinată, care, prin vocea guvernului de la Lome, a declarat forfait, și Ghana, Camerun ori Coasta de Fildeș și-au manifestat intenția de retragere, însă au fost sensibilizate, în cele din urmă, de rugămințile și promisiunile organizatorilor că de acum înainte securitatea va trona imperturbabil în Angola, pentru ca fotbalul să învingă forțele malefice. De văzut…
Oricum, pare de neînțeles cum o țară măcinată ani buni de război civil a primit așa rapid candidatura unui turneu final de o asemenea anvergură, iar un oraș, Cabinda, unde conflictele armate, cauzate de influența miresmelor petroliere, reprezintă o obișnuință pentru localnici și autorități, va găzdui meciuri din grupe și chiar un sfert de finală.
Apoi, dacă ținem cont de rapoartele specialiștilor, care subliniază că statul cu capitala la Luanda este considerat mai sigur decât Africa de Sud, patria crimelor, violurilor și jafurilor armate, unde în vară se va disputa turneul final al Campionatului Mondial de fotbal, atunci putem încheia cu vorba de duh a celor de la Pro TV: „Bine că România nu s-a calificat!”.