EDITORIAL. Economia fotbalului

Din păcate, FC Brașov culege ce a semănat în ultimii ani… Insolvența – ultimul as scos din jobenul peticit pentru evitarea momentană a depunctărilor – e urmarea hâdă a unui șir de greșeli manageriale, unde datoriile și capriciile au fost ridicate la rang de „must have”. 

Când prin iarnă trebuia să vină Dușan Uhrin jr., anunțat pompos în zornăielile unui obiectiv pe termen mediu cu finalitate accederea într-o cupă europeană, și Tâmpa începuse să râdă amar, înțelegând întrucâtva zvârcolirile haosului „galben-negru”. Dezvoltat armonios prin realitățile Ligii 1, la școala inegalabilului Marian Iancu (din păcate, mereu adaptabil, pedagogul Ghiță Chivorchian continuă să zgâlțâie marionetele cooperativei de la cel mai înalt nivel), cehul a simțit undele seismice, zicând „pas” tentației vorbelor abracadabrante. Astfel, profitându-se de naivitatea viselor sale disperate de mărire, a fost adus un antrenor croat, specialist în taekwondo, însă varză la fotbal, cu niște jucători „second-hand” luați, la pachet „all inclusive”, direct de pe plaja celebrei lor stațiuni cu obscenă semnificație românească.

Când și norocul i-a părăsit pe „stegari”, lovit dureros de Hadnagy în coastele acelui sinistru minus 11 la adevăr, Adrian Szabo a fost (re)înscăunat în lipsa altei variante. De văzut dacă, împotriva curentului, modestul muncitor va reuși să înfăptuiască miracolul evitării retrogradării într-un campionat în care – la o primă impresie, detașată – arbitrajele, influențele, interesele și TAS-ul stabilesc în mare parte ierarhia finală, după care să fie trimis, din nou, la jobul său anonim de la copii și juniori, în căutarea altui Mourinho de carton.

P.S. Apropo, în spiritul economiei de piață, ar fi interesant de aflat către cine are SC FC Brașov SA cele mai mari datorii. Evident, după constituirea masei credale.