Editorial – De la grandoare, la decadenta si invers

La finele secolului precedent, cand FC Brasov agoniza cu mesterul Hizo, angajat, cu carte de munca, la turnatoria Romanului, pentru sporuri, cand echipa tinea de o societate comerciala cu capital de stat, falimentara, al carei director general era eternul si fascinantul Romeo Pascu (stiti reclama turistica „Romania pitoreasca”), legat ombilical de Dinamo, cand Stadionul „Tineretului” putea de fecalele sobolanilor, fiind locatia perfecta pentru niste filme de groaza nerecomandate, clar, copiilor microbisti sub 16 ani, ma intrebam, nostalgic, tot dintr-un colt de pagina in „Transilvania Expres”, cand vor reusi „stegarii” sa se califice intr-o cupa europeana, daca arena va fi cosmetizata, deratizata (ma rog) vreodata si dotata cu instalatie de nocturna. Cu exceptia ultimului aspect, care tine de promisiunile electorale ale unui impatimit iubitor de sport, raspunsurile au venit, frumos, mult mai rapid decat, sceptic, ma asteptam.
Imediat dupa atentatele groaznice de la New York, in septembrie 2002, novici si mosmonditi in a-si vinde drepturile de televizare, „galben-negrii” n-au stiut sa profite financiar de „dubla” din UEFA cu celebra Inter Milano, dar macar am ramas cu cateva secvente memorabile: incursiunea vijelioasa a lui Buta (actualmente la Volin Lutk) din debutul turului gazduit de Trieste, intrarea killerului Materazzi asupra filiformului Iorga, la un pas de a-l dezmembra, revenirea in iarba a fenomenalului Ronaldo, cam supraponderal si atunci, dupa o urata si indelungata accidentare, pupicul vedetei, acordat pe obrazul rosu de emotie al unei receptionere de la „Ruia”, fetele sobre, concentrate, ale antrenorilor Cuper si Harlab, destul de zgarciti in declaratii, strambaturile „nebunilor” Di Biagio si Seedorf, captivati de jocurile pe laptopuri, inghesuiala in mixed zone, mai ales datorita jandarmilor nostri, pentru fotografii si autografe cu Javier Zanetti, Toldo si legenda Giacinto Fachetti.
Gruparea FC Brasov a revenit, iar, sub val, cautandu-se, cu un nou staff tehnic si administrativ, cu alti jucatori tineri, dornici de afirmare, pentru a redeveni ceea ce a fost. Si, daca e posibil, mai mult decat atat. Purgatoriul Diviziei B spala pacatele trecutului apropiat si intareste spiritul competitivitatii si, speram, al fair-play-ului.