Editorial – „Da eu cu cine votez?”

Lupta pentru sefie in „Casa Fotbalului” a nascut o campanie electorala interesanta a candidatilor, caci, pana la urma, e ca-n politica damboviteana. „Nasu’” Sandu a apelat la mamutii Blatter si Johansson, sa-i viziteze maretele realizari de la Mogosoaia, contractand, din ce in ce mai des, echipa de gornaci si zvonaci, condusa de maestrul de ceremonii „Corleone” Dragomir in capitala si de tata Jean in provincia parjolita de Bodu, inundatii si gripa aviara. Gica Popescu, principalul sau adversar la functia suprema in FRF, a contraatacat taios, aducandu-l in Romania pe Sir Bobby Robson, cel ce i-a fost antrenor la PSV Eindhoven, mai intai, iar apoi la Barcelona, o figura simpatica de batranel mucalit si jovial, o adevarata enciclopedie in domeniu. Imaginea sa traiasca!
Acum, afara-i vopsit gardul, insa nu mai departe de etapa scursa chinuitor in week-end, pe langa ca s-a jucat, in Divizia A (nu mai extindem problematica si la ligile inferioare, unde e, realmente, dezastru!), pe niste gazoane denivelate si mocirloase cum nici in liga sateasca germana nu gasesti, intr-un ritm de old-boys de „dolce far niente”, arbitrajele patronate de contestatul Nelu Craciunescu au provocat iar un torent de nemultumiri intemeiate. In „Cotroceni”, de pilda, Augustus de Valcea a stricat un meci din prostia sa, combinata cu semnalizarile hilare ale unor asistenti cu sorcove in maini. Nu numai ca le-a anulat constantenilor doua goluri valabile, dar l-a eliminat aiuritor pe „bancarul” Abiodun, ca a strigat „fuck!” in urma unei executii tehnice nereusite. Vai ce specimen pudic si complexat colcaie in tagma „fluierasilor” nevinovati!
Intuim ca Popescu, dar si Sandu, cu toate ca respira un burghez imobilism cronic, isi vor lua cizmele de cauciuc la purtare, urmand, la munca de jos, sa-si turuie in teritoriu platformele program de dezvoltare ale unui „sport rege” falimentar in Romania si sa convinga Mülbach Sebes, Auxerre Trans Orsova Lugoj, AJF Salaj si onor doamnele fotbaliste, cu sau fara sutiene sub tricouri, ca merita sa fie in frunte.