Ce aștept – sau nu? – de la Corona handbal (I)

S-a reunit lotul Coronei-handbal. S-a reunit doar pentru a face niște poze și a celebra revenirea antrenorului principal la Brașov, după vacanță, spre deosebire, de pildă, de CSM București, care, la reunire, a intrat și în primul antrenament. În fine, e doar un amănunt, nu-i un capăt de țară.

Va fi un campionat mult mai greu pentru noi decât precedentele două. Nu atât din cauza plecărilor. De pildă, eu, unul, cred – deși probabil îmi voi ridica destulă lume în cap – că despărțirea de Mica Brădeanu (pentru cariera căreia, să ne-nțelegem, am tot respectul, cum îl am și pentru ce a însemnat la Corona ultimilor doi ani) este un lucru bun pentru echipă. În primul rând, dispare astfel un alibi pentru antrenor. Și când scriu „alibi” mă gândesc și la teama de a o schimba pe Mica chiar chiar în meciurile cu echipe slabe, în care aveam avantaj consistent, dar și la justificările pe care le sugera, când nu le spunea de-a dreptul, atunci când coordonarea lui Brădeanu nu prea mergea. Un fel de „acum ce facem, ne luăm de Mica, o învinovățim pe ea? Păi, am uitat cine e Mica?”. Firește că nu uitasem. Dar firește că un playmaker de 36 de ani, care a evoluat la cel mai înalt nivel atâta vreme – ceea ce vrând-nevrând, te uzează și fizic, și psihic – și care este forțat meci de meci, are unele momente mai puțin inspirate, să nu zic de black-out (cum s-a întâmplat în ultimele secunde cu CSM București, de la Brașov, când i s-a luat mingea din mână). În al doilea rând, plecarea d-nei Brădeanu (nu e ironie, e chiar politețe!), oferă o mare șansă unui talent oarecum marginalizat până acum, vorbesc de foarte tânară Andreea Pricopi, dată realmente peste cap de strategia d-lui antrenor. În loc să evolueze, a involuat. Cred că are dreptul la mai mult și mai cred că, oferindu-i-se mai multă încredere (e în primul rând o jucătoare de moral), nefiind schimbată după prima greșeală, cum s-a întâmplat nu o dată când a comis erori, asumându-și riscuri din dorința de a arăta că merită păstrată în teren, și fiind pusă în valoare pe calitățile ei de coordonator, poate crește frumos. Și pentru echipa națională. Încă un lucru, care poate nu contează pentru dl. antrenor, dar pentru noi, suporterii, este definitoriu – e brașoveancă de-a noastră, are alt angajament pentru club și comunitate decât o „stranieră”.

Mă mai aștept ca Nicoletei Dincă să i se dea mai multe șanse de a-și aminti că a fost căpitanul naționalei de tineret și cea mai bună extremă stângă la Campionatul Mondial de tineret din 2006. Am văzut că, de când a venit la noi, își acceptă conul de umbră în care a fost plasată. Dar am mai văzut și că, în puținele momente în care i s-a permis să joace, și-a făcut treaba. Și atunci nu merită și ea mai mult?

O altă jucătoare cumva nedreptățită până acum este Marilena Burghel-Neagu. Multe calități, una dintre cele mai disciplinate tactic și cu un tupeu scos la iveală atunci când multor titulare le tremurau shorturile. Vă aduceți aminte de meciul din Sala Sporturilor cu HCM Baia Mare, atunci când dezinvoltura și ambiția Marilenei au făcut ca Brașovul să învingă? Iarăși mă mir cum s-a făcut o fixație în a o folosi exclusiv drept extremă, chiar în momentele când intermediarul de pe partea ei era varză… desi Marilena Burghel a evoluat destui ani inter. S-au cam dus vremurile cu interi de 1,85-1,95 metri… Nora Mork, unul dintre cei mai buni interi mondiali, e mai scundă decât Burghel. Și e doar un exemplu din mai multe…        

Parțial din patriotism local nu înțeleg de ce a fost lăsată să plece (adică i s-a spus că nu va mai face parte din lot) pivotul Apetrei. OK, are un genunchi în pioneze, dar și Rațiu e accidentată și a fost păstrată. OK, nu are gabaritul nou-transferatei Ciuciulete (deci vom evolua cu doi pivoți în apărare, Ciuciulete și Bondar; sau nu?) dar e brașoveancă de-a noastră și de câte ori a fost folosită s-a achitat de sarcini și a ajutat echipa. Poate sunt eu mai nepriceput, poate chiar mai absurd, dar vreau la Corona cât mai multe sportive de aici, de la noi, din Brașov. Plătesc cu bucurie și un preț mai mare pe bilet sau abonament dacă știu acest lucru. Accept și meciuri mai puțin reușite. Sunt, oare, deplasat când afirm treaba asta?  

E ok că s-a reușit păstrarea lui Cami Hotea, deși n-a rupt gura târgului cu evoluțiile sale din campionatul trecut. Deși știu că își dorea mult să revină la Baia Mare. Dar primul căpitan al Coronei? Sincer, după dăruire, mai degrabă Cristina Zamfir! Sau, dacă într-adevăr se dorea un lider care să țină vestiarul (un mare atu pentru un antrenor), atunci fără îndoială, Oana Herman-Bondar! Are absolut tot ce-i trebuie pentru asta și orice antrenor s-ar bucura să aibă un asemenea om de încredere în vestiar! 

(va urma)