Casta falimentului

Cu mici excepţii, conducerea sportului românesc s-a închis ermetic într-un sistem privilegiat, cocoloşit într-o mare măsură şi de factorul politic, protector. Evident că nu primează performanţa, ci încrengătura de pile şi relaţii pentru menţinerea într-un post călduţ şi influent totodată, în bănuieli de sifonare perpetuă a banilor alocaţi de la buget. Dacă cineva, cumva, doreşte schimbarea, ori este mitraliat cu tot felul de invenţii jignitoare, chiar cu ameninţări, ori e ignorat până când, scârbit, renunţă la demersul său, lăudabil, de altfel, într-o societate normală. În cel mai fericit caz, când acuzele, de o gravitate extremă, curg într-o cascadă mediatică (vezi dezvăluirile făcute de jurnaliştii Gazetei Sporturilor privind practicile obsceno-violente din judo), în ceasul al 13-lea se promite… declanşarea unei anchete (COSR, prin vocea lui Mihai Covaliu), ale cărei rezultate sunt pe modelul auditului realizat la defuncta secţie de fotbal a grupării Corona, de pildă.

Altfel, când e vorba de tot felul de proiecte fantasmagorice, rude, amante, ocrotiţi şi ocrotitori, braţ la braţ, se fac că se implică fie în organizarea nu ştiu cărei Olimpiade sau Campionat Mondial, fie în demararea studiului de pre-prefezabilitate pentru construirea unei mega săli polivalente, că de stadioane fără iarbă s-au cam săturat votanţii. Apoi se fac tone de rapoarte privind rezultatele deosebite la diversele Campionate Naţionale şi Balcanice ori de prognoză cincinală ce, evident, n-au nici o legătură cu realitatea.

În acest timp, purceaua e moartă în WC-ul din fundul curţii!