BRAȘOV. Viața bate filmul. Aventurile lui Romeo Pașcu după căderea regimului comunist

Romeo Pașcu, fost conducător la FC Brașov, a vorbit într-un interviu pentru ediția tipărită a Gazetei Sporturilor despre aventurile trăite după căderea regimului comunist, dar și despre legăturile sale cu serviciile secrete din România.

„Pe 18 decembrie 1989 am făcut o vizită specială la București. La cineva din DSS. Direcția Securității Statului. Se știa ce se petrece la Timișoara și mi-a zis: „Du-te acasă, că se vor întâmpla lucruri neașteptate. Ai grijă de familie și bagă «aspiratorul» în funcțiune. «Păi, soția face curățenie, nu eu. Romică ești prea emoționat. Nu înțelegi? Vin vremuri complicate. Pune-ți la adăpost valorile, aur, bani, bijuterii, ce ai prin casă». Atunci mi-a picat fisa. A doua zi, pe 19 decembrie, mi-am luat soția, ne-am urcat în mașină și am plecat să ne ducem lucrurile importante undeva în Ardeal, spre Cluj. Pe drum ne-am dat seama că nevasta a uitat la Brașov o geantă cu bani mulți, de diferite valute, dolari, mărci, ruble, forinți, șilingi. Să cad jos când mi-a spus. Era în hol, la vedere. Un ditamai diplomatul. Dar n-avea cine să intre, fiindcă avea o ușă de stejar cu sistem șmecher cu două clanțe și un câine lup mai deștept decât mine. Turlin îl chema, mi-l oferise Nicu Ceaușescu de ls școala de dresaj a Miliției de la Sibiu. Când m-am întors, i-am dat geanta colegului meu de la club, directorul sportiv, Ilie Luca. A băgat-o în portbagajul unei Dacii, a pus perne și pături peste ea și a plecat spre fiul lui. Pe drum i-au oprit gărzile patriotice, i-au controlat superficial și i-au lăsat să treacă. Altfel adio lovele. I-am recuperat când am plecat în America. În ianuarie 1990 mi-am luat viteză. Dar s-a mai întâmplat ceva. Pe 6 ianuarie mă sună șeful Miliției Brașov, generalul Staicu, să mă invite la ziua lui onomastică. M-a rugat să-i aduc niște vin. M-a ajutat Jean Pădureanu, mi-a dat niște carne, cârnați. Am stat la petrecere până pe la 2 dimineața, iar pe la 9 mă cheamă la sediu. Mă bagă în biroul adjunctului și-mi zice. «Vezi că-i groasă! Au venit doi băieți de la București să te ia la întrebări». Într-adevăr, erau doi locotenent-colonei, care veniseră cu temă. «Din acest moment nu mai luați legătura cu nimeni». Au început să îmi pună întrebări de ordin militar, financiar și sportiv. S-au interesat de relațiile mele la Interne și Securitate. M-am luat în gură cu ei. «Veniți după mine ca peste un tâlhar? Credeți că mă sperii?» Am reușit să-l sun pe un general de la cancelaria prezidențială, la Ion Iliescu, să-i transmit ce se întâmplă. Cei doi veniseră să facă percheziție domiciliară. Le-am dat voie, chiar dacă nu aveau mandat. Mi-au întors casa pe dos ca să caute bani, aur, bijuterii, valută. Fiică-mea și soția plângeau într-un colț. Au găsit însă doar vreo 20.000 de lei printre chiloții neveste-mii, de i-au luat la înjurături ăia de la București, care se așteptau să descopere o comoară la mine. Totul era legat de o anchetă cu Mitică Dragomir, în Capitală. Pentru care a și fost arestat imediat după Revoluție. M-a pus și pe mine în temă un general de la București, pe care l-am vizitat pe 11-12 ianuarie. Îi arestaseră deja pe Bărbulescu, șeful Miliției Capitalei și pe Mureșan, șeful secției de la Dinamo. Mi s-a spus că se găsise o sumă mare în garaj la Dinamo, provenită din bani negri de pe afaceri cu blugi, iar pe Dragomir îl băgaseră în malaxor, în calitate de președinte la Victoria. La mine au ajuns crezând că am ascuns o parte din sume, pentru că eram bun prieten cu Mitică și conduceam FCM Brașov, club civil cu conducere militară. Președinte era generalul Gheorghe Bucur, inspector șef peste Securitatea din Brașov. În seara aia, generalul de la București mi-a spus: «Pașcule, ar fi bine să-ți iei viteză peste baltă». Nu înțelegeam descrierea. «În America Pașcule. Te va aștepta cineva acolo». I-am spus că nu am pe nimeni acolo și că nu știu o iotă de engleză, în afară de yes, no, thank you și how much. L-am luat cu mine pe casierul de la FCM Brașov, care știa toate combibațiile. Eram decis să rămân în SUA. Mi-am luat un ditamai valizoi, un diplomat cu bani. La New York ne-a așteptat un băiat care locuia acolo cu familia. Am stat vreo trei luni prin SUA. Țineam legătura și mă interesam care mai e situația cu «bunica», adică România. Când «bunica» s-a făcut mai sănătoasă am revenit acasă, a povestit Pașcu pentru Gazeta Sporturilor.

Întrebat dacă de-a lungul anilor a lucrat și ca ofițer de informații, Pașcu a menționat: „Nu e momentul să fac declarații publice. E mai bine așa. Dar n-am fost nici informator, n-am avut nici angajament. Cunosc însă această muncă. Am fost pregătit în acest sens și doar mi-am servit patria în paralel cu fotbalul. N-am făcut niciun rău nimănui”.