BRAŞOV. „Plec la un drum cu gândul de a fi cel mai bun”

Zaharie Marghiloman Stoica s-a născut pe Valea Mureșului, a copilărit într-un sat, Săcalul de Pădure, la 15 km de Reghin. Fost marinar, după ce a străbătut mări și oceane, s-a stabilit la Râșnov, unde a devenit antreprenor. În 2015 a înființat echipa de minifotbal Liriada Râșnov. Anul acesta echipa râșnoveană a jucat finala Seniors Champions League (pentru jucători de peste 40 ani) care s-a desfășurat în Slovenia, la Terme Catez. Vedetele echipei au fost Ionel Ganea, Ionuț Pîrvu și Ionuț Petruș.

Domnule Zaharie Marghiloman Stoica, spuneți-ne povestea Liriadei.  Cum a început totul?

Am început cu business-ul, apoi am ajuns la echipa de fotbal care poartă numele firmei pe care am înființat-o acum 18 ani. Iată că anul acesta a împlinit vârsta majoratului. După ce am fost asociat cu prieteni și rude, am zis că este momentul să las totul deoparte și să înceapă familia mea pe drumul afacerilor. Familia mea era formată din soția Lili, eu, Rică, așa cum îmi spune toată lumea, și a doua mea fiică, Andreea, deoarece prima mea fetiță a murit la o opt luni și jumătate. Nepotul meu Vlad, pe care l-am pierdut la o vârstă fragedă, îi spunea Ada. Atunci, am hotărât ca numele firmei să fie Liriada, integrând astfel toată familia mea.

Echipa de fotbal a devenit o extensie a familiei dumneavoastră?

Nu, nu putem să le punem pe același palier, deși este tot ca o familie. Acum 18 ani când a început Liriada, de la o vânzare de 1 leu și a ajuns la o cifră de afaceri importantă, așa cum este acum, nu mă gândisem la fotbal. Alte împrejurări m-au determinat să formez o echipă de minifotbal.

Cum s-a ajuns la fotbal, mai precis la minifotbal?

Pe lângă diversele activități sportive care-mi plac, mișcarea fotbalistică este cea mai importantă, este cel mai popular sport, nu doar la nivel național, ci la nivel mondial. Fotbalul a început ca o necesitate, deoarece problemele mele de sănătate s-au accentuat și am ajuns la 112 kg. Doamna doctor cardiolog, „doamna doctoriță inimoasă”, așa cum glumesc cu dânsa, mi-a spus că este timpul să iau atitudine, altfel voi fi nevoit să iau toată viața medicamente. Chiar dacă nu am scăpat de medicație, am ajuns să-mi schimb stilul de viață, am început să fac mișcare în diverse ocazii.
Legat de fotbal, am început să caut soluții împreună cu prietenul meu Mihai Kiuță, pe care vreau să-l amintesc aici, și să facem o strategie pentru a ne înscrie într-un campionat mai accesibil. Prima variantă a fost cea de futsal, însă bugetul necesar era unul consistent. La acea vreme, la minifotbal era Răzvan Burleanu președinte și se desfășura o competiție la nivelul județului Brașov. Acum trei ani ne-am înscris în liga secundă la minifotbal, iar după un an am promovat, în prima Ligă. Am început să cooptez în echipă foști fotbaliști profesioniști. Unul dintre aceștia a fost Ionuț Pîrvu, care este din Râșnov și care nu a găsit, din păcate, sprijin la nivel local în proiectele sale. Am fost lângă el, când a început să antreneze grupe de copii, acordându-i sprijin atât material, cât și în formarea sa ca antrenor. Din fericire, a fost și el lângă mine pe tot parcursul pe care l-am avut cu echipa mea Liriada, plecând din Liga a 2-a. Este foarte important să ai lângă tine un om care a câștigat campionate, a jucat în Champions League cu Steaua.

Care este scopul Liriadei, ce vă propuneți?

Scopul este să ne simțim bine, echipa să depășească limitele comerciale, deoarece eu nu am făcut promisiuni materiale echipei. Am zis mereu să facem o echipă de suflet, o echipă inimoasă prin care să demonstrăm că se poate și fără a fi condiționați material, deși, pe parcursul competițiilor, au fost alături de noi parteneri care ne-au suținut financiar.

Este sau poate să fie minifotbalul o afacere?

Niciodată. Nu poți avea avantaje din acest sport, deoarece noi am ajuns unde nu se poate ajunge mai sus la nivelul nostru, într-o finală de Seniors Champions League, fără a avea niciun avantaj financiar. Nici locul întâi nu a avut renumerație. În viitor, se vor acorda și recompense de performanță, dar deocamdată, totul este din plăcerea de a juca fotbal.

Cum s-a ajuns în Slovenia, care este drumul pe care l-ați parcurs de la o echipă dintr-un oraș mic al României, la titlul de vicecampioni în Seniors Champions League?

Am parcurs etapele la nivel național, câștigând turneele locale și naționale, etapele de Cupa României. Am urmărit să performăm și la nivel internațional, ceea ce am și realizat, anul acesta în Slovenia. Anul trecut am participat pentru prima dată, tot în Slovenia. La nivelul Federației Europene de Minifotbal, această țară a fost desemnată să organizeze competiția. Condițiile sunt excepționale. Oferă 10 terenuri unul lângă celălalt, 5 hoteluri dotate cu tot ceea ce este necesar pentru recuperarea după efort a sportivilor. Costurile sunt pe măsură.

Anul acesta ați avut în echipă mai mulți foști fotbaliști profesioniști. Cum este să lucrați cu fotbaliști care au cunoscut marea performanță la nivel de club și de echipă națională? Cum poți să-i motivezi?

Este foarte greu. Dar, ca să fiu înțeles mai bine, voi reveni la turnelul din 2017. Anul trecut am fost eliminați de echipa gazdă în sferturi de finală. Eu și echipa, pentru că nu-mi pot asuma doar eu totul, am analizat foarte atent ceea ce s-a întâmplat. Considerăm că am fost eliminați pe nedrept și că meritam să ajungem mai sus. Am condus cu 4-3, dar cel mai important jucător al nostru, Pîrvu, a fost eliminat nejustificat. Anul acesta am făcut tot ceea ce ține de noi. Ne-am pregătit mai bine și am făcut achiziții importante pentru a face față turneului. Aici se joacă 2-3 meciuri pe zi. Pentru noi, care avem vârsta de peste 40 de ani, mai apar probleme la nivel fizic și a fost nevoie de o echipă numeroasă și echilibrată valoric.

Să-i avem pe Ionel Ganea și Ionuț Pîrvu în echipă a fost un mare avantaj. Îl cunoșteam pe Ganea de mai mult timp. La primul apel a răspuns pozitiv, mai ales că a ținut cont de faptul că mișcarea fotbalistică are nevoie de un astfel de demers, cum îl întreprinde Liriada. El nu a mai jucat minifotbal, a fost primul său turneu, dar ne-a ajutat foarte mult. Minifotbalul poate fi un bun prilej pentru foști fotbaliști de a reveni în prim plan. Astfel, se vor simți din nou utili, de folos, se vor simți din nou valorizați. Chiar dacă nu toți au fost la nivelul lui Hagi, ei sunt în continuare foarte importanți. Ganea a crescut popularitatea acestei echipe. Toată lumea a dorit să facă fotografii cu el, chiar și arbitrii. Aceștia glumeau cu el, rugându-l ca de data asta să nu-i lovească chiar dacă greșesc. Ei pot demonstra că mai au un cuvânt de spus și, mai ales, pot să fie modele pentru tinerii și copii de azi, care din nefericire, sunt furați din sânul familiei și a prieteniei de către tehnologia de ultimă oră.

Ce se poate face pentru a diminua acest fenomen? Este sportul o alternativă?

Este foarte simplu. Fiul meu, Tudor, care are 12 ani, a fost prezent la toate evenimentele. El este cel care m-a resetat, mi-a dat motivația de a alege între a sta într-un fotoliu și o viață sportivă. Este extraordinar să particip alături de el la competiții de montain bike, de exemplu. Mergem la meciurile importante ale naționalei sau ale echipelor de club. La ora aceasta (nr. red. – ora 20.30) Tudor vine de la meciul echipei din care face parte. Nu știu dacă va face mare performanță, dar eu îi voi fi alături, pentru că mișcarea îi va face foarte bine, îl va ajuta să se dezvolte nu doar fizic, ci și psihic. Sper să fie toată viața un sportiv. El face înot și schi, este foarte curajos și determinat. Sportul este o alternativă la îndemâna oricui, dar ar trebui sprijinit mai mult de către autoritățile locale pentru ca sportul de masă și de performanță să schimbe vieți.

Este importantă performanța în sport?

În tot ce facem, performanța, să fim sinceri și să recunoaștem asta, este foarte importantă. Dacă iubești, iar iubirea nu-ți aduce fericire, iubești degeaba. La fel este și cu sportul. Acesta ne face foarte bine, sportul de masă devine important și la noi.

A fost o dificultate faptul că s-a jucat pe sintetic, dar și pe iarbă?

Este foarte greu pentru că noi în campionatul intern jucăm doar pe sintetic. Dinamica jocului este alta pe cele două suprafețe. Pe iarbă, inclusiv dimensiunile terenului și ale porții sunt mai mari. Noi am fost o echipă destul de în vârstă. De aceea, pentru a compensa, am avut în staff și un maseur care ne-a ajutat foarte mult în a ne recupera. Acesta a fost și motivul pentru care am cooptat maseur pe Ilie Luca.

Începeți să arătați ca o echipă profesionistă și la nivelul staff-ului, nu doar pe gazon?

Am avut un manager care s-a ocupat de tot ce înseamnă organizare și logistică. Am ajuns în finală, iar echipa rusească, Moscvich, care ne-a învins a avut nume grele care au trecut prin naționala mare a Rusiei. Media lor de vârstă a fost de 41 de ani, pe când noi ne-am apropiat de 50 de ani. Sunt absolut convins că menținând nucleul acestei echipe, la anul putem atinge cel puțin aceeași performanță.

Ce vă determină să mergeți mai departe, ce vă face să vă continuați drumul?

În primul rând trebuie să fiu un exemplu pentru copilul meu, care este cea mai de preț realizare și responsabilitate a vieții mele. Sora lui este mare este deja pe drumul ei. Îmi doresc să fiu și un însoțitor, dar și un competitor pentru el, să-i pot spune: „Fă și tu ceea ce fac și eu!”.

Vreți să spuneți că în sport și în viața personală, de familie sau în afaceri exemplul personal este cel care contează?

Este unul dintre aspectele care contează cel mai mult. Nu vreau să-i uit pe cei care au fost la început cu noi, chiar dacă pe parcurs și-au schimbat opțiunile. Apoi, au fost persoane care nu au acceptat statutul de rezervă și atunci am format încă o echipă care activează în Liga a II-a. Echipa se numește Tudoriada și are o medie de vârstă de 18 ani. Tinerii care nu se pot exprima în prima ligă, cu echipa Liriada, au posibilitatea să joace și să crească în Liga a II-a și să ni se alăture ulterior. Le-am dat șansa să se exprime la această echipă și să demonstreze că pot intra în echipa din prima ligă. Tudoriada a fost înființată pentru ei, pentru cei tineri pe care nu dorim să-i neglijăm, ci să-i creștem frumos alături de noi. Chiar dacă nu și-au atins obiectivele, ei și le-au fixat, nu eu, am continuat și anul acesta cu echipa Tudoriada. Fiecare are dreptul la a doua șansă, iar eu le-am oferit-o și cred în ei, chiar dacă prin prisma tinereții și entuziasmului lor mă contrează uneori și nu fac ceea ce le spun. Anul acesta voi fi mai mult implicat, voi fi mai mult cu ei. Chiar dacă ei sunt niște copii răsfățați și uneori îi penalizez, vreau să simtă că sunt lângă ei mereu.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră echipa de fotbal Liriada?

Este una dintre cele mai recente ascensiuni ale mele. Eu plec la un drum cu gândul de a fi cel mai bun. La un moment dat, când eram licean la marină, mama m-a întrebat. „Tu mai știi să termini ce ai început?”. Nu-mi mai amintesc despre ce era vorba, dar știu că acel lucru l-am reluat și l-am dus până la capăt. Acum termin totul.

Ce a însemnat performanța voastră pentru Rîșnov?

Este foarte bună întrebarea ta. Nu a însemnat doar pentru Rîșnov ci pentru tot județul și pentru România. Este un mesaj că putem reuși în tot ceea ce ne propunem. Competiția crește foarte mult de la an la an, iar noi am făcut față cu brio. Ce am făcut eu, sper să facă și alții. Să adune în jurul lor personalități care mai au un cuvânt de spus pentru sport. Nu trebuie să uităm că după 40 de ani, cei mai mulți se simt singuri și sunt neglijați și cred că performanțele lor au fost uitate. Din fericire, forurile superioare încep să înțeleagă cât este de valoros ca acești oameni să rămână în preajma sportului, sub diverse forme. Chiar dacă nu mai pot intra din primul minut, ei sunt cei care pot ține vestiarul și să-i mobilizeze pe cei mai tineri. Ganea și Pîrvu au ținut să-i motiveze pe ceilalți. Experiența lor s-a văzut mai ales la penalty-urile din semifinale. Ganea nu i-a iertat, așa cum nu i-a iertat nici pe englezi.

Cum ați reușit să păstrați atmosfera care să vă ducă la marea performanță?

Prin diplomație. Am știut să-mi păstrez autoritatea, dar atât cât acceptă fiecare. Am avut momente în care am vorbit separat cu Pîrvu, cu Ganea, separat cu ceilalți pentru a media conflictele și pentru a merge pas cu pas spre ceea ce ne-am propus: finala Champions League. Copilul din noi nu crește niciodată, vrea mereu să stea pe teren, să nu fie schimbat, să fie considerat cel mai important, cel mai bun etc. Or, într-o echipă nu se poate asta. Sincer să fiu, dacă ne opream înainte de finală nu ne-am fi putut bucura de nimic, nici măcar de faptul că am fost împreună la acest turneu. După terminarea competiției, m-au surprins mesajele lui Ganea care au fost minunate și au arătat partea lui sensibilă. 

Ce sfat le-ați da copiilor care încep fotbalul sau minifotbalul?

Din fericire, nu este vorba numai de fotbal. Nu mi-a fost frică să o iau de la zero niciodată. Nu mai este cazul acum, am demonstrat că tot ce am început am dus spre performanță în afaceri și acum în fotbal. Copiii noștri trebuie să crească într-un mediu vertical, nu într-unul în care să fie alte interese și influențe. Le-aș transmite un mesaj sincer și direct: „Dacă îți dorești ceva cu adevărat în viață, vei obține!”. 

A consemnat Cătălin Stanciu