BRAȘOV. Marian Ivan, amintiri de la World Cup 1994

Adoptat de Brașov, oraș în care a ajuns pentru a juca la FC Brașov, trupa fanion – care acum este doar o amintire, Marian Ivan a vorbit pentru Gazeta Sporturilor despre aventura pe care a trăit-o la World Cupă 1994, unde a fost colegul de cameră al lui Gică Hagi, dar și despre fotbalul actual.

„Trăiesc de o viață în Brașov, așa că mă simt fiu al urbei! Jumătate de viață am petrecut-o aici. Am coborât cândva în 1991 de la Forban, cu Steaua, și s-a perfectat transferul meu la «stegari». Prima dată, împrumut, apoi definitiv, că nu mi-a plăcut niciodată să fiu monedă de schimb. Ca brașovean, în 1993/1994 am prins un sezon remarcabil, am dat 16 goluri, și, după un 3-1 cu Sibiul ăla foarte bun, am prins lotul pentru America”, a spus Marian Ivan.

„A fost ca o șaorma cu de toate. Am făcut și fotbal de cea mai mare calitate, am și văzut America, am și rămas cu prietenii pe viață”, a precizat fostul atacant, care a povestit despre cum a ajuns să fie colegul de cameră al lui Gică Hagi, dar și despre relația cu „Regele” fotbalului românesc: „A fost o întâmplare. Am făcut junioratul la Steaua, eu eram la tineret, el era în echipa aceea mare, doar ne știam din vedere. Înainte de turneul final din Statele Unite am plecat într-un stagiu de pregătire în Italia. Eu stăteam cu Radu Niculescu în cameră, Gică – cu Neluțu Sabău. Radu și Neluțu s-au accidentat, așa că Gică a ales să mă ia cu el. Chiar îi ziceam lui Gică: «Am stat mai mult cu tine decât cu nevastă-mea!». Eu nu aveam vreun cuvânt de zis la Națională, vă dați seama. Am avut multe de învățat de la el. Nici nu avea cum să fie altfel, fiindcă de când îl știu eu pe Hagi, vorbește doar de fotbal. Îmi spunea cum să lovesc mingea. Pe atunci erau alte vremuri, discutam despre fotbal. Eu știu că-l întrebam cum naiba reușește să lovească mingea de nu se-nvârte, tot felul de chestii de genul ăsta, iar el îmi explica precum la școală. Și eu aveam șut bun, era una dintre calitățile mele, însă el a lovit balonul genial. După Mondial, la 25 de ani, m-am transferat la Dinamo. Și aveam un zid la Săftica, luam o minge și exersam cum îmi explicase Gică. Dădeam de mă plictiseam, poc-poc-poc. Aveam lovirea mingii în sânge, dar voiam să fiu mai bun. Oricum, nu a existat vreodată vreun român care să lovească mingea ca Hagi! Sună nespectaculos pentru voi, însă discutam despre fotbal. Bine, ca să-l mai amuz, mi-aduc aminte că după meciurile fantastice de la Mondial, erau o groază de ziariști din toată lumea care voiau să facă interviuri cu Gică, iar eu îi spuneam: «Iar s-au strâns la coadă ca-n Nea Mărin miliardar!». Ziceam că Gică e ca Amza Pellea în film. Hagi era un zeu în America. Și mai e o chestie: noi, acolo, nici nu am priceput prea bine ce mari performanțe făceam. Nu eram conștienți de succes. Voiam doar să ne reprezentăm țara și pe noi cu mândrie. Aflam târziu că lumea iese pe străzi în România, nu exista internet, dacă vă vine să credeți că a fost o vreme când nu exista așa ceva (râde). Ne mai arăta nea Puiu Iordănescu casete video, ne uitam la acele casete cu ce e-n România ca la filme. Cu toții am fost ofticați după meciul cu Suedia. Mergeam în semifinale, jucam cu Brazilia, iar noi credeam că putem să o învingem. La ce jucam și ce încredere căpătaserăm atunci, da, credeam că ne putem măsura forțele cu oricine și putem învinge pe oricine. Dacă eu, care nu am jucat, simțeam că pot să intru și să fiu decisiv… Nu erau emoții, ci doar dorință”.

Ivan a menționat că a fost aproape să joace la Mondialul din SUA: „Doamne cât m-am încălzit cu Argentina… Dacă nu dădea Balbo gol pentru 3-2, intram și eu, așa era programat. Până la urmă, alegerile antrenorilor au fost perfecte. Pentru mine a fost o performanță că am fost lângă titani. Personal, aș fi vrut să joc, mai ales că m-am încălzit cu Argentina de am dat în clocot. Și eram fix lângă galeria sud-americanilor. Eram ud, și nu de la căldură. Și înjurături, și scuipături. Fanatici oamenii. Răi.”.

Despre fotbaliștii români de acum, Ivan a punctat: „Sunt încântat de Naționala Under 21, Pușcaș îmi place tare mult. Mie mi-au plăcut mereu fotbaliștii care nu se ascund de minge, care iau viața în piept și se luptă la baionetă. Doar așa poți progresa, chiar dacă greșești. Cu Naționala noastră de tineret am retrăit momentele mele frumoase ca fotbalist, băieții ăia au șters praful de pe noi. Aici, în mare parte, e mâna de maestru a lui Gică Hagi, care a modelat carierele multora de la lot”.