Un polițist brașovean luptă de peste 5 ani să salveze copii grav bolnavi, în timp ce Ministerul Sănătății îi ignoră / Mesajul lui Dani Cek către ministrul Alexandru Rafila / „Ordinul morții”…

Un polițist brașovean duce lupte de peste 5 ani pentru a salva copii grav bolnavi din întreaga țară, în timp ce Ministerul Sănătății îi ignoră și îi „condamnă” la moarte.

Obosit, dar mai ales conștient și îndurerat de faptul că sunt mult prea multe cazuri de copii grav bolnavi pentru a putea fi soluționate prin donații inițiate de oameni care își sacrifică din viața personală (asemenea lui),

Dani Cek face un apel public prin care îi solicită ministrului Alexandru Rafila să ofere șanse reale la tratament acestor micuți. Redăm în rândurile de mai jos mesajul lui Dani către ministrul Alexandru Rafila, în speranța că va avea ecou:

Domnule ministru Alexandru Rafila,
Vă scrie un om care, de mai bine de 5 ani și jumătate, trăiește fiecare zi în preajma copiilor care își trăiesc copilăria între spitale, perfuzii și sentințe medicale.
Copii grav bolnavi, copii abandonați de sistem, copii care, în România, nu mai primesc nicio șansă.
Copii pentru care speranța vine doar dincolo de graniță, acolo unde medicina e mai mult decât o promisiune pe hârtie.
În acești ani, am înțeles un lucru dureros: în România, nu toți copiii au dreptul să lupte.
Pentru că dacă nu strigă cineva pentru ei, dacă nu cerșește cineva în numele lor, dacă nu e cineva care să facă scandal public și presiune media, copiii aceia… pur și simplu dispar.
Așa cum era să dispară și Maria (n.r. vezi și: Au reușit! Micuța Maria merge la tratament în SUA datorită polițistului brașovean Dani Cek, părintelui Alexandru Lungu și echipei de „spartani”).
Un copil de doar un an și 4 luni. O fetiță care, de la naștere, a trăit cu o listă medicală înfiorătoare: atrezie de valvă pulmonară, sindrom de cord stâng hipoplazic, anastomoză cavo-pulmonară parțială, sindrom genetic rar (ZTTK).
Un copil care a supraviețuit nu datorită sistemului medical românesc… ci în ciuda lui.
A primit o șansă în Statele Unite, la Boston Children’s Hospital – un centru recunoscut mondial, unde astfel de cazuri sunt tratate cu profesionalism și demnitate.
Dar a primit acea șansă pentru că a avut cine să cerșească pentru ea 360.000 de euro.
Ce se întâmplă însă cu ceilalți? Cu copiii pentru care nu strigă nimeni? Cu părinții care nu mai au ce să vândă și pe cine să mai implore?
Domnule ministru, știți bine ce este Ordinul 50. Pentru noi, cei din linia asta de foc – e cunoscut de ani de zile drept “Ordinul morții.” Pentru că atâția copii n-au rezistat până când comisiile voastre și-au făcut de lucru cu “analiza dosarului”.
Pentru că e un ordin care nu încurajează tratamentul, ci amânarea, respingerea, interpretarea subiectivă.
Și mai știți ceva: nu există NICIO unitate sanitară în România care să-i poată oferi Mariei nici măcar o evaluare completă, darămite un tratament.
Nu s-a putut face Mariei nici măcar un RMN cu sedare aici. Și totuși, voi o trimiteți acasă. O închideți într-un cerc al absurdului birocratic.
Domnule ministru, Legea 119/2003 spune clar: dacă nu poate fi tratat în țară, pacientul poate fi trimis în străinătate.
Și tot legea spune că pacientul are dreptul la cea mai adecvată formă de tratament disponibilă.
Cum puteți respinge opinia unei echipe medicale internaționale de elită? Cine suntem noi să le spunem lor că nu știu ce fac?
Ce-i datorează statul Mariei?
• Un diagnostic corect.
• Acces real la tratament.
• Respectarea legii.
• Și mai ales: o șansă la viață.
Maria nu are nevoie de milă.
Maria are nevoie de o țară care să nu-i fie dușman.
Are nevoie de un minister care caută soluții, nu scuze.
Domnule ministru, Maria nu e singura. În fiecare zi apare un alt nume. Alt copil. Alt dosar. Alt refuz. Alt deces. Dar noi n-am să tăcem. Și n-am să plec capul. Pentru Maria. Pentru toți ceilalți copii care nu mai au timp să aștepte.
Respectați legea. Respectați viața. Și dați-i Mariei ceea ce merită: o șansă!