O tânără, medic la Spitalul de Copii Brașov, trage semnalul de alarmă: Fără gardă de oftalmologie în județ și fără umanitate și compasiune acolo unde ajutorul se putea acorda!

O tânără, medic la Spitalul de Copii Brașov, trage semnalul de alarmă: Fără gardă de oftalmologie în județ și fără umanitate și compasiune acolo unde ajutorul se putea acorda! MYTEX.RO și alte site-uri locale atrăgeau atenția încă din ianuarie 2024 asupra situației revoltătoare – Aveți vreo urgență oftalmologică? Luați calea Bucureștiului!.

Medicul brașovean a povestit despre un caz concret, mai exact despre cazul unui băiețel care avea nevoie de îngrijiri oftalmologice de urgență, după ce s-a rănit la ochi, pare-se cu un băț, vinerea seara (n.r. săptămâna trecută)…

Mesajul medicului pediatru

Iată ce a scris Flavia Rochman, revoltată de situația din Brașov, dar și de lipsa de compasiune și empatie a colegilor din județul Covasna, unde (în teorie!) există gardă de oftalmologie:

Oare unde și când am ajuns să ne pierdem umanitatea, compasiunea, empatia?

  Brașov, 2025, gardă de vineri noapte. În jurul orei 22 preiau următorul caz, un băiețel de 4 – 5 ani, cu traumatism ocular, afirmativ “și-a băgat un băț în ochi”. Agitația se răspândește rapid – “doamna doctor ce facem cu el?! îi facem foaie sau îl trimitem în altă parte?”

Dar știam deja răspunsul. Nu aveam unde să-l trimitem în acel moment, căci de aproape un an (sau poate chiar mai mult) în Județul Brașov nu mai există gardă de oftalmologie. Tulburările de vedere nu reprezintă o urgență pentru nimeni. Nici măcar în cazul unui copil.

Așa că am făcut ce am știut mai bine. Am recomandat picături cu antibiotic, gel reparator, pansamente ocluzive și am INSISTAT ca luni la prima oră să se prezinte pentru consult oftalmologic. Desigur zilele următoare am trăit sub apăsarea gândurilor, oare am procedat bine? Oare mama aceea va avea bani să-mi respecte indicațiile? Oare se va prezenta la consult?

   Miercuri ora 14, încă o după-amiază aglomerată la UPU. Rezidenta se apropie să prezinte următorul caz “corp străin ochi stâng…ochiul arată foarte rău…”. Același pacient. Nu venise nici luni, nici marți, ci miercuri la ora 14. Din nou aceeași poveste. Programul din Policlinică se încheiase la ora 12. Gardă de oftalmologie ioc!

  Îmi stăpânesc cu greu furia la adresa inconștienței mamei și decid să apelez la ultima soluție. Solicit ambulanța și decid să-i trimit la Spitalul Sfântul Gheorghe acolo unde știam că există “gardă la domiciliu” de oftalmologie.

La ora 20 la ieșirea din tură decid să-i scriu colegei de gardă de la Sf. Gheorghe și să mă interesez de cele relevate de examenul oftalmologic. Dar șoc și groază!
– Medicul vine doar pentru urgențe majore! I s-a spus să revină mâine.
– O suspiciune înaltă de leziune corneană nu reprezintă o urgență?!
– Nu, dacă stă așa de vineri..

  Experimentez adesea sentimentul de frustrare și neputință în fața unui sistem defect care face mai mult rău decât bine. Dar neputința în fața lipsei de empatie de care dau dovadă alți colegi din sistem se ridică la alt nivel.

În fața unui copil suferind, cu tulburare de vedere, durere, fotofobie și o zonă de opacifiere corneană vizibilă cu ochiul liber, cineva a decis că nu merită să se mai deplaseze de la domiciliu dacă tot stă așa de vineri! Cineva a decis că un copil trimis cu ambulanța din alt județ, poate reveni a doua zi, cu mijloace proprii, pentru un consult. Cineva care probabil a pus capul pe pernă mai liniștit/ă decât am făcut-o eu.

Oare este normal ca un județ cu jumătate de milion de locuitori să nu aibă gardă de oftalmologie? Oare este normal ca un medic în “gardă la domiciliu” să decidă cine reprezintă o urgență și cine nu? Oare în câte alte gărzi va trebui să îmi asum decizii ce nu țin de sfera mea de pregătire, doar din încercarea de a face ce pot mai bine pentru pacienții mei?

  Și în final tot ce pot să fac este să sper că astăzi acel copil a ajuns la un oftalmolog.

Iată ce au povestit și urmăritori ai Flaviei Rochman:

– Din păcate am constatat și noi acum câțiva ani (da, sunt câțiva, nu doar un an), chiar la nivel de adulți, că Brașovul nu are urgențe pe oftalmologie. Atunci soțul meu s-a dus la urgență la spitalul județean, de unde a fost trimis la spitalul Tractorul, că acolo ar fi urgențele pentru oftalmologie. Doar că acolo i s-a spus că e în acel regim, “de la domiciliu” și că medicul vine de acasă practic doar dacă vii cu ochiul în mână sau ceva similar (cam asta a fost exprimarea). Șocant!

–Din păcate de mai mult de 1 an Brașovul, reședința de județ nu are urgențe pe oftalmologie 😢

–Am pățit și noi asta , tot la spitalul din Sfântul Gheorghe. Au zis că dacă nu va reuși să deschidă ochiul până a doua zi cu o cremă cu care ar trebui sa o dau acasă , sa revenim sa îi facă anestezie sa se poată uita in ochi .
In aceeași zi , dna doctor Roxana Scripca ne-a primit în sistem de urgență la cabinetul dumneaei , unde am aflat ce avea fetița și am primit tratamentul corect .
Totala lipsă de respect și empatie fata de durerea micuților la Sf. Gheorghe. I-au pus niste picături anestezice in ochi cu forța , au bruscat-o , împins-o in scaun pt a o mobiliza pt a-i pune picăturile .
O recomand tuturor pe dna Scripcă, un înger de medic , care știe foarte bine cum sa intre pe sub pielea copilului și să il facă să colaboreze .