Mersul pe călcâie – beneficii și contraindicații

Mersul pe călcâie poate fi benefic, dar doar în anumite contexte și cu unele precauții.

Mersul pe călcâie presupune sprijinirea greutății corpului pe partea posterioară a tălpii, fără ca partea din față (degetele) să atingă solul. Este opus mersului pe vârfuri și solicită alte grupe musculare.

Beneficii potențiale

1. Întărirea mușchilor tibiali anteriori
   – Aceștia sunt mușchii din partea din față a gambei, responsabili cu ridicarea vârfului piciorului.
   – Un tibial anterior puternic ajută la stabilitatea gleznei și previne „căderea piciorului” (foot drop).
2. Îmbunătățirea echilibrului și coordonării
   – Mersul pe călcâie solicită control postural mai fin și îmbunătățește conexiunea neuromusculară.
3. Util în recuperare sau kinetoterapie
   – Este folosit în exerciții de reeducare neuromusculară, după entorse sau intervenții ortopedice, dar doar sub supravegherea unui specialist.
4. Ajută la conștientizarea posturii piciorului
   – Poate corecta tendința de a călca prea mult pe vârfuri (de ex., la copii sau sportivi cu dezechilibru muscular).

Posibile riscuri sau limitări

• Dacă este făcut excesiv, poate provoca dureri la tibie (shin splints) sau la călcâi.
• Persoanele cu tendinite, fasciită plantară sau probleme de spate/genunchi ar trebui să evite acest exercițiu fără recomandare medicală.
• Nu este recomandat ca mod obișnuit de mers, ci doar ca exercițiu de scurtă durată (30–60 secunde per serie, de câteva ori pe săptămână).

Recomandare practică

➡️ Poți include mersul pe călcâie într-un mic circuit de exerciții pentru picioare:

• 30 secunde mers pe călcâie
• 30 secunde mers pe vârfuri
• 30 secunde mers normal
• Repetă de 2–3 ori

Acest tip de alternanță întărește musculatura picioarelor și îmbunătățește controlul mersului.

Text scris cu ajutorul ChatGPT