BRAȘOV. Un medic de la hemato-oncologie, vis pe care îl vrea împlinit pentru micuții pacienți de la Spitalul de Copii / Ce „magie” încearcă să facă!

O tânără angajată la Spitalul de Copii Brașov vrea să schimbe în bine lumea micuților internați cu lunile în această unitate medicală, însă are nevoie de ajutor pentru a-și vedea acest vis împlinit. Luana Nicola nu este doar medic pentru micuții ei pacienți, grav încercați de soartă, nu, le este și prietenă, familie și un mare stâlp de susținere.

Ea a povestit, pe îndelete, pentru Asociația Magic – alături de care organizează tabere pentru copilașii bolnavi – cum a ajuns să-și dorească să transforme curtea spitalului într-un spațiu prietenos pentru prichindei.

„La începutul lunii ianuarie a acestui an, am ajuns să lucrez pe secția de hemato-oncologie a Spitalului de Copii Brașov – cu mentorii dr. Vodă și dr. Comșa, care au avut încredere în mine și care m-au încurajat să fiu parte din viețile acestor copii, cu lupte atât de grele de dus. Îți devin familie. Le devii sprijin. Nu există să nu poți.
Andreiucu, Mario, Roby, Darius, Raul … toți copiii de pe secție, care te topesc, zilnic. Sunt super eroi. Toți. Și sunt (și) ai mei.
Și-acum, urmează povestea mea preferată:
Eram la începutul lunii martie, după gardă și câteva nopți nedormite. Rămăsesem la muncă peste program, împreună cu prietena și colega mea, Flavia. Unul dintre copiii mei nu mânca mai nimic de o săptămână, gurița era plină de afte sângerânde, fiecare linguriță de mâncare era o durere și o negociere.
I-am promis că dacă mănâncă măcar o gălușcuță, îi fac o surpriză. Și uite cum mă trezesc cu el la ușa biroului, cu toată fața luminată de un zâmbet maaaare, maaree! Mă ia de mână și-mi arată că, gata, a mâncat.
Scoate Luana surpriză, acum! Îi spun: «Bravo! Și acum surpriza … Mergem afară!» – afară însemnând balconul secției, de 1m/1m, unde îl mai scoteam în brațe, lipit de mine și înfășurat în halatul meu. Răspunsul, instantaneu, m-a pocnit în moalele capului: «Asta nu e afară!».
Mă blochez, mă uit la colega mea, ea la mine, și decid să o sun pe doamna doctor, să o rog să mă lase să îi scot afară, pe el și pe colegul de cameră, tot un ghindoc de 4 ani – amândoi internați de câteva luni, neieșiți afară de la momentul diagnosticării.
Primesc aprobarea și, cu ei împachetați în hainele noastre, ieșim de pe secție. Și cum ieșeam noi așa triumfătoare, ne pocnește realitatea – pe care, de atâta entuziasm, o scăpaserăm din vedere: «Măi, dar unde mergem cu ei?».
Varianta cea mai bună era curtea interioară. Unde, însă, odată ieșiți, am dat de zăpadă înghețată, pietriș și niște cioburi, iar singura opțiune de joacă a fost să îi dăm în niște căluți de plastic, abandonați.
Chiar și așa, în condițiile astea vitrege, întoarcerea pe secție a fost comparabilă cu întoarcerea supereroilor de la salvat lumea – atât de fericiți și mândri erau amândoi.
Cât am stat afară cu ei, amândouă, Flavia și cu mine, ne întrebam de ce nu arată altfel locul ăla. Și-atât de mult m-a apăsat acel sentiment, că în ziua aceea, în drum spre casă, am simțit fizic cum se adună toată furia pe situația asta – ce suntem noi capabili, ca adulți, să le oferim unor copii, deja neomenesc încercați?
Ajunsă acasă, am pus mâna pe telefon și-am sunat-o pe Polo: Să nu râzi de mine, am un vis, vreau un loc de joacă pentru copiii legați de spital luni de zile, fără bucuria de a fi copii, de a repira un pic de aer, afară.
Polo nu a râs, desigur, a crezut în mine și m-a pus în legătură cu Corina Banu, capul și sufletul multor magii de la Magic.
De-atunci, am mai bătut la niște uși, am mai dat niște telefoane și, cu ajutorul magicilor din Magic și a altor oameni care cred în mine și în visurile mele, curând, într-o gardă, voi bea cafea și mă voi uita la copiii mei de pe secție cum se joacă în curtea spitalului.
Iar locul ăsta de joacă îmi va aminti mereu de bunătatea oamenilor. Oameni cărora nu a trebuit decât să le spun despre nevoia asta și au sărit imediat să ajute. Îmi va aminti de norocul de a avea prieteni magici. Și-mi va da puterea să fiu și eu lângă ei, de câte ori vor avea nevoie de mine, cu cât pot și cu cât știu, oricât de puțin ar însemna asta”, a detaliat Luana Nicola, pentru Asociația Magic.

Eveniment sportiv pentru strângerea de fonduri

Pe data de 28 august va avea loc un eveniment sportiv, pentru a strânge fondurile necesare reamenajării curții Spitalului de Copii Brașov.
„În sfârșit, după atâta așteptare și alegări de unii singuri sau virtuale, cu aplicații de monitorizare în care măsuram și adunam kilometri, se strigă START la alergare împreună. Împreună de-adevăratelea, umăr lângă umăr!
Pe 28 august, Predeal Forest Run își deschide porțile spre oameni și bucuria alergării pe munte, spre sănătate și fapte bune.
Prietenii noștri, aceiași de la Băneasa Forest Run, se află la a doua ediție și au ales să mobilizeze alergătorii și voluntarii, pentru a contribui la o nouă cauză a Asociației Magic: amenajarea unui loc de joacă în curtea Spitalului de Copii din Brașov.
Totul a pornit, cum deseori se întâmplă, de la o mânuță de om, o prietenă veche și voluntară inimoasă în taberele MagiCAMP, medic rezident pe secția de oncopediatire a spitalului de copii. Dar minunatei Luana Nicola o să-i dedicăm o postare separată, că e mult de povestit și frumos tare.
Acum ne organizăm pentru marea alergare. S-a dat start la înscrieri (n.r. AICI) și cu cât veți fi mai mulți, cu atât mai repede va fi gata și locul de joacă pentru micuții de la Spitalul din Brașov.
Cum Predeal e la o aruncătură de băț de Brașov, sigur veți fi destui care să întindeți o mână (sau un picior) de ajutor pentru cauza asta: puteți dona la înscrierea în cursă sau puteți să deveniți fundraiser – găsiți toate opțiunile pe site.
Și, bineînțeles, ne veți găsi acolo, la cortul Magic, cu jocuri, bucurie și energie bună!
Dați de veste prietenilor dornici de alergare – profesioniști, amatori, e loc pentru toți – fiecare share ajută.
Hai, start la Împreună!”, au scris reprezentanții Asociației Magic, pe data de 2 iulie, înainte de a oferi detalii despre medicul brașovean și despre povestea din spatele acestei acțiuni umanitare.