Unde-au dispărut atâția bani?

526 de milioane de euro. Știți ce-i cu suma asta? Conform unui document al Inspecției Economico-Financiare din Ministerul Finanțelor, este prejudiciul suferit de statul român în mega-afacerea (pentru unii…) contractului încheiat în decembrie 2003 cu firma Bechtel, pentru construcția autostrăzii „Transilvania”. Atunci, semnarea s-a făcut într-o ceremonie avându-l pe premierul Adrian Năstase în rol principal, la care a fost invitată nu doar presa centrală, ci și cea locală, mai ales din județele transilvane. Deh, pe vremea aia PSD stătea prost și foarte prost la noi în Ardeal, așa că îi venea mănușă o asemenea lovitură de imagine.

Ce s-a ales din proiectul ăsta se știe: praful. Un praf extrem de costisitor. Practic, cred că a fost pentru prima dată în istorie când autoritățile unui stat au plătit circa 1,5 miliarde de euro (din care 526 de milioane reprezintă, potrivit Finanțelor, prejudiciul) unei firme pentru a NU construi o autostradă! Alții, mai normali la cap și mai puțin potlogari, au plătit sume sensibil mai mici pe kilometrul de lucrare pentru a avea autostrăzi. Și au! Și nu din acelea care se surpă, precum în România.

526 de milioane de euro, așadar. Cine sunt cei responsabili pentru această uriașă pagubă, care ne afectează pe toți? Și ne afectează de două ori: o dată din cauză că n-avem acea autostradă și o dată din cauză că tot banii noștri acoperă „gaura” asta. Ce s-a întreprins, din primăvara anului 2013, de când a fost reziliat contractul cu Bechtel (reziliere care ne-a mai costat 37,2 milioane de euro) pentru identificarea și pedepsirea vinovaților, precum și pentru recuperarea prejudiciului? Aaa, că DNA a cercetat „misterul” dispariției păgubosului contract și-a sfârșit prin a clasa cazul, după doi ani de lălăială, nu înseamnă nimic. E drept, până la urmă contractul a ieșit la iveală, dar cu niște pagini înlocuite și cu niște anexe nesemnate de nimeni. A rămas așa, nu s-a mai scormonit. Sau că anul trecut (adică după 13 ani…) aceeași DNA a anunțat că are „în lucru” alte două dosare privind finanțarea inexistentei autostrăzi, iar nu încălzește pe nimeni.

E doar un exemplu. Eu voi crede în anticorupția mioritică atunci când va găsi, va pedepsi vinovații și va recupera prejudiciile imense și în cazul autostrăzii-fantomă, și în cazurile achizițiilor de sute de milioane de euro făcute pe sprânceană, de la un singur grup de firme ale unui actual fugar, de niscaiva instituții botezate „de forță”, și în cazurile marilor întreprinderi devalizate, puse pe butuci, vândute pe nimic, și în cazurile marilor tunuri imobiliare cu bunurile statului, și în marile fraude cu fonduri europene și-așa mai departe. Că a-l plimba prin fața camerelor de filmat pe un primar acuzat că a găsit sponsori să zugrăvească o fațadă de clădire publică sau pe altul că a semnat – după cei de la serviciul de specialitate al Primăriei – pentru vânzarea a două maghernițe nu-i anticorupție. E bătaie de joc.