Una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Patimilor

În Joia Mare, sunt actualizate patru fapte, simboluri pline de semnificații: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de Taină (Cina Domnească la care Iisus a instituit Taina Împărtășaniei – Euharistia), rugăciunea Mântuitorului din Grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei ce voiau să-L ucidă. Toate aceste momente sunt retrăite la Denia celor 12 Evanghelii, slujbă de o mare profunzime și frumusețe ce se săvârșește în toate bisericile în această seară.
Porunca iubirii și a slujirii aproapelui, de care Mântuitorul amintește de multe ori înainte de Patimi, se concretizează astăzi în spălarea picioarelor ucenicilor săi, înainte de ultima cină luată cu ei. Este gestul adevăratei smerenii și slujiri, virtuți esențiale pe care Mântuitorul le-a întruchipat în viața Sa. Lui Petru, care refuză întâi, înfricoșat, să-i fie spălate picioarele de Domnul Iisus, Hristos îi spune: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine” (Ioan, 13, 8). Cina cea de Taină este un moment de covârșitoare importanță în viața Mântuitorului.
Joia Mare este și o zi care abundă în tradiții și superstiții. Ziua are, în calendarul popular, diferite denumiri zonale: Joia Mare, Joimari, Joia Neagră. O avalanșă de practici tradiționale se adresează, în primul rând, pomenirii morților care „vin în fiecare an, în această zi la vechile locuințe, unde așteaptă până la Moși sau Sărbătoarea Moșilor, adică sărbătoarea dinainte de Rusalii”, menționează etnografii.
De aceea, și astăzi, în satele noastre, Moșii de Joimari aduc nenumărate practici de pomenire a morților: așezarea vaselor cu apă la streașină, aprinderea lumânărilor la morminte, împărțirea pomenilor, aprinderea focurilor rituale la care se vor încălzi sufletele morților. În unele sate se fac chiar „locuri de popas la porți și în răspântii”, adevărate camere în aer liber cu covoare, scaune și mese pe care se pun colăcei, flori de primăvară, vase cu apă…
Tot astăzi, se vopsesc ouăle și se fac cozonacul și pasca, în unele zone, dar în altele, în Vinerea Mare. Și vopsitul ouălor are multiple semnificații funerare, numeroase legende pe teme biblice stând mărturie în acest sens. Cât despre ouăle împistrite (încondeiate) și înroșite astăzi, se spune că nu se strică niciodată, iar dacă le îngropi în hotarul satului, întreg locul va fi ferit de grindină.Joimari era și ziua până la care fetele și femeile puteau să toarcă. Cele care nu și-au cusut cămașă nouă pentru Paști până acum sunt pedepsite de Joimăriță.
I se mai spune Joimărica și este cel puțin la fel de cumplită ca surata ei, Înătoarea, ce vine în Postul Crăciunului, fiind închipuită de țărănci ca o bătrână hâdă (urâtă) și rea care pedepsește femeile leneșe, arzându-le degetele. Ea este cea care declanșează seria demoniacă a celor șapte joi de până la Ispas, numite Joile Verzi, interzicând totodată torsul pentru ca femeile, de acum înainte, să-și dedice timpul exclusiv muncilor agricole de primăvară. Pentru a se apăra de ea și de alte spirite malefice, oamenii spun astăzi „povești încheiate”, adică neștiute și nemaiauzite, activând astfel magia cuvântului rostit. (L.J.)
Acest material este proprietatea site-ului Mytex.ro si poate fi preluat pe site-ul dvs doar cu citarea sursei prin afisarea linkului catre articolul din site-ul mytex.





