Un an și jumătate cu PSDragnea

Trece, iată, un an și jumătate din guvernarea comandată de Liviu Dragnea și rezultatele se văd, dar mai ales se simt. Standardul de viață plasează România la coada Uniunii Europene la acest capitol, peste 40% dintre cetățenii săi trăind în sărăcie. Mai alarmant, România are cea mai mare rată dintre statele UE a persoanelor care, deși muncesc, se află în stare de sărăcie (circa 20%).   

Prețurile cresc mereu, iar acest fapt anulează, practic, creșterile (neunitare) de salarii în sectorul bugetar și de pensii. Evident, nu intră în această discuție acei bugetari și pensionari „speciali” cărora guvernanții le dau, cu mărinimie, câte 2.000, 3.000, 4.000 de euro lunar, din birurile pe care le strâng de la toți, inclusiv de la cei care abia au cu ce își duce zilele… Iar în această categorie de privilegiați, la loc de frunte stau politicienii ce declară amor poporului la televizor, rubedeniile lor, membrii clientelei de partid, care taie frunze la câini și umflă salarii amețitoare doar pentru că sunt „relația lui X” sau „omul lui Y”.

Execuția bugetară pe primul trimestru al acestui an (publicată chiar de Ministerul de Finanțe, să n-avem vorbe!) arată că situația finanțelor publice s-a deteriorat masiv comparativ cu anii trecuți. Față de începutul lui 2017, de pildă, statul român a trecut de la un excedent de 1,5 miliarde de lei la un deficit de 4,458 miliarde de lei! Este cel mai mare deficit bugetar din ultimii șapte ani!

Indicele ROBOR a ajuns la 3,15%, maximul ultimilor patru ani. Spre comparație, la instalarea Guvernului Grindeanu (începutul lunii ianuarie 2017) acest indice era de 0,87%, rezultând că într-un an și (aproape) jumătate de guvernare PSD creșterea a fost de peste 360%!! Cum se traduce această creștere au aflat pe pielea lor acei mulți români, firmele, primăriile și consiliile județene care au luat credite în lei: prin majorarea ratelor pe care le au de plătit, chiar și cu 30%…

Tot în guvernarea PSD, creșterile de prețuri la carburanți sunt de două ori mai mari decât media Uniunii Europene. Cauza principală este suprataxarea (amicii poporului au reintrodus supraacciza), la care se adaugă devalorizarea mondei naționale și abia apoi evoluția cotației barilului de petrol.

Într-un an și jumătate de când dl. Dragnea și PSD-ul său fac legea în România, nu s-a dat în folosință nici măcar un kilometru de autostradă. Mai mult, recent, ministrul Transporturilor și cel de Finanțe au declarat că renunță la parteneriatul cu Banca Mondială pentru construcția celor 58 de kilometri ai tronsonului Comarnic-Brașov, pasând problema unui personaj care a dat-o de gard de trei ori până acum. Probabil pentru a fi siguri că nu se va face! Și, dacă ne luăm după logica de Gâgă a ministrului Transporturilor (cel ce se lăuda că e super-performant, din moment ce a semnat mai multe hârțoage decât predecesorii săi), guvernanții nici nu vor autostrăzi. Că, vai, dacă le fac, pleacă multinaționalele! Deh, așa se-ntâmplă când prostia-i la putere…