Soros a făcut-o și pe-asta?

N-a durat mult, doar vreo două săptămâni de la învestirea Guvernului, și s-a arătat care este prioritatea ce i s-a trasat: scoaterea infractorilor din pușcării și modificarea Codului Penal și a celui de Procedură Penală, în sensul îngreunării acțiunii Justiției în cazurile unor încălcări ale legii, în special de către cei aflați în funcții de stat (abrogarea prevederii referitoare la neglijența în serviciu, dezincriminarea abuzului în serviciu în cazul producerii unei pagube mai mici de 200.000 de lei, necesitatea plângerii penale din partea entității păgubite, deci adio sesizări din oficiu ș.a.m.d.). De fapt, dacă alianța condusă de PSD ar fi fost sinceră cu alegătorii, cu astea ar fi trebuit să înceapă programul prezentat în campania electorală. Numai că atunci ar fi obținut cu totul alt scor…    

În aceste condiții, Cabinetul Grindeanu a devenit primul guvern al României ale cărui acțiuni scot oamenii în stradă la doar câteva zile după ce și-a intrat, să zic așa, în pâine. Sau tot Soros e de vină și de data asta, tot el a făcut-o?

După primele proteste (și cred că ieșirea în stradă a câtorva mii de oameni e o performanță, în România sedată de azi), au apărut și primele reacții din partea guvernamentală. Unele total neconvingătoare, să nu spun mai mult. Din America, premierul a ripostat ca un adolescent prins cu mâța-n sac: „Constituțional și respectând legea (e un mic pleonasm aici, dar ce mai contează… – n.m.), Guvernul are voie să dea ordonanțe de urgență”. Slăbuț, foarte slăbuț, d-le Grindeanu! Păi, tot „constituțional și respectând legea”, Guvernul „are voie” să corecteze aberațiile privitoare la contribuția la Fondul de sănătate; sau să anuleze dublele impozitări care se practică în România; sau să scadă impozitul pe venit la 10%; sau să elimine absurditatea aceea cu „depunerile online” care trebuie făcute și la ghișeu. Sau astea nu-l interesează, ci doar scoaterea infractorilor din pușcării?  

A urmat ministrul Justiției. Care s-a dovedit curajos nevoie mare, însă doar din birou. Altfel, pentru a discuta cu protestatarii a zis că trimite un secretar de stat. Și, după ce a repetat „argumentul” folosit de premier, a mai spus că „oamenii aceștia nu sunt informați corect”. Bun, și în ce constă, concret, incorectitudinea informării? Dl. ministru n-a zis și probabil nici n-ar ști să răspundă.  A aruncat și dânsul o vorbă, fiindcă i s-o fi părut că sună bine.

Ministrul și-a continuat justificarea afirmând că e nevoie de grațierea infractorilor deoarece nu-s pușcării suficiente, iar cele existente nu oferă condiții cât de cât omenești. Perfect de acord! Dar asta era soluția, nu construirea câtorva închisori și modernizarea celor existente? Păi, așa, să nu vă mirați dacă în curând va veni ministrul Educației să spună că în loc să construiască, să reabiliteze și să doteze școli, trimite elevi acasă. Ori se va trezi ministrul Sănătății să anunțe că bolnavii vor fi dați afară din spitale, din cauză că acestea nu oferă condiții corespunzătoare!