România toxică a lui Dragnea

Asistăm cu toții, vrând-nevrând, de-o bună bucată de vreme, la un fenomen care dă și el măsura halului în care a ajuns societatea românească: degradarea tot mai accentuată, deseori până mult dincolo de limită, a limbajului și comportamentului public. Erau semne puternice și pe vremea lui Băsescu în sensul acesta, dar ce a făcut fostul birtaș sătesc Dragnea din România (ins provenit din fostul PDL,trecut apoi la PSD cu tot cu șosetele-i flaușate purtate la sandale și cu geaca de mușama…) devine studiu de caz: cum să speli pe creier o majoritate în fond primitivă, cum să ataci decisiv instituții ale statului de drept, cum să devalorizezi și să duci la nivelul tău, adică în derizoriu, totul, cum să te folosești de valorile și principiile democratice pentru a îngropa democrația și a pune în loc neamprostia, minciuna, tupeul, agramatismul, lipsa de profesie și de logică, incompetența sfidătoare, afacerismul veros… Totul subsumat unorscopuri personale: să facă bani, să controleze totul și, mai presus de astea, să scape de pușcărie. Iar dacă pentru asta e nevoie să întoarcă România în stăpânului feudal ori s-o transforme în prada unei haite de carnivore mari, cu atât mai bine: cine nu „achiesează”, să moară! Sau să plece din țară, că deranjează, e dușman al ceea ce vor să edifice Dragnea și slugile sale: o țară care să se închine lui „Daddy” de Teleorman.     

Asistăm la o ofensivă aprigă împotriva bunului simț, atitudinii civilizate, grijii de a nu te face de rușine, respectului față de ceilalți… Iar cei de la care pleacă vulgaritatea, prostul gust, grobianismul, agresivitatea verbală și chiar fizică sunt exact cei care ar trebui să fie exemple ale limbajului și comportamentului decent, cel puțin în public: cei care ne conduc, ne fac legi, ne pun biruri, ne cheltuie banii și ne cer să avem încredere în ei, iar din patru în patru ani – să-i votăm. Nivelul de mitocănie, agramatism, abjecție din politica românească – fiindcă da, despre politicieni, în special despre cei de la putere, e vorba aici și acum – a atins un nivel insuportabil pentru cineva cu cei șapte ani de-acasă și care a făcut ceva școală pe bune, nu la fabricile de diplome. Iar când cei „de sus” sunt grosolani, primitivi, mincinoși, lipsiți de decență, fără respect pentru alții, paraleli cu bunele maniere și moravuri, ce așteptări să avem de la cei „de jos”?

Orice om de bun simț se simte zilnic stresat, jignit, sfidat, disprețuit de politicienii – unii ocupând funcții înalte în stat! – care vorbesc și se comportă precum troglodiții. Despre faptul că nu se simt reprezentați de asemenea inși nici nu mai vorbesc. Ce exemplu oferă acel senator PSD (Șerban Nicolae îl cheamă), care în sala de ședințe a Parlamentului și nepăsându-i că este filmat, îi spune în bătaie de joc unei colege „nu vă rânjiți fasolea inutil la mine, aveți mâncare între dinți” și apoi că „am o poză în care dumneavoastră faceți sex anal”? Asta, ca replică la acuzația: „ați fost șofer la grupul infracțional organizat, avem poze”. Ce exemplu dă alt senator, unul de Brașov, Daniel Zamfir, care a schimbat recent partidul și afirmă că „nici ludovicul, nici pipilică, nici plăvanul userist nu scot o vorbă”? Ce să învețe copiii de la niște politicieni care vorbesc astfel despre cei care nu sunt de acord cu ei: „vă călcăm în picioare”, „șobolani”, „curve”, „putori”, „fasciști”, „neghiobi”, „culeși de pe drumuri”, „idioți”, „cretini”, „naziști”, „scârbe”, „nespălați”, „târâturi”, „cerșetori”, într-o revărsare de dejecții verbale aproape fără sfârșit? Ce exemplu să ia de la șuvoiul de agramatisme revărsat cu țâfnoșenie de premierul Vasilica Dăncilă? Firește, sunt și din partea cealaltă reacții asemănătoare, începând cu deja celebra scandare  „m..e PSD!”. La fel de primitiv. 

Aceștia și mulți, foarte mulți alții ca ei arată că n-au avut treabă nici cu cei șapte ani de-acasă, nici cu școala. Vorbesc și acționează impulsiv, gândesc puțin spre deloc, sunt răzbunători, mint fără să clipească, iau decizii contrare logicii primare, sunt lipsiți de autocontrol – ba, unii se și mândresc cu asta. Ei fac România irespirabilă. Toxică. Și din cauza lor societatea românească este foarte aproape de colaps, iar pentru mulți oameni plecarea din țară este, la urma urmei, o măsură de autoprotecție.