Realizează PSD în ce belea a intrat? (III)

Modul în care PSD a acționat și acționează în ceea ce a fost denumit generic „Scandalul ordonanțelor”, respectiv grațierea și modificarea Codurilor Penal și de Procedură Penală (chiar dacă ulterior s-a anunțat că proiectul grațierii va fi trimis, totuși, în Parlament), denotă falsa convingere pe care liderii acestui partid o afișează despre reprezentativitatea lor. L-am auzit chiar deunăzi pe Liviu Dragnea perorând despre „votul masiv” pe care „poporul” l-a dat social-democraților. Or, pornind de la această convingere, probabil decidenții din PSD au dezvoltat o alta: aceea că pot face orice, oricum, oricând și cu orice preț, fiindcă nu li se poate întâmpla nimic rău: doar au „poporul” de partea lor! Iar asta cu atât mai mult cu cât, ajunși la guvernare, au început imediat să aplice rețeta: „Dă-le, ca să tacă din gură”. În ultimele luni, numai asta am auzit dinspre PSD: mărim pensiile, mărim salariile, mai mărim o dată pensiile, mărim bursele, mai mărim iarăși pensiile, transport gratuit pentru studenți, dăm bani la actori, dăm aia, mărim cealaltă…  De parcă bugetul României ar fi sac fără fund! Și de parcă toată lumea din țara asta ar sta cu mâna-ntinsă la pomana pe care social-democrații o împart din banii noștri, ai celor ce formăm populația activă, și din împrumuturi pe care tot noi (și urmașii noștri…) le vom plăti cu vârf și îndesat.

Or, s-a dovedit că această convingere a mai-marilor PSD este eronată. Iar pornind de pe această bază falsă, ei au acum de înfruntat realitatea. Care este în stradă și le strigă „Abrogați și plecați!”. Și alături de cei 200.000 – 300.000  protestatari sunt niște milioane de oameni ce gândesc la fel. A ignora, a trata cu aroganță, cu superioritate, a minimaliza acest fapt este o atitudine extrem de periculoasă pentru un partid, mai ales atunci când abia s-a instalat la guvernare. Modul în care acționează liderii social-democrați, obstinația cu care vor să impună niște reglementări ce generează atâtea adversități nu doar în țară, ci și pe plan extern este – pentru a folosi o vorbă a lui Fouché (ministrul Poliției sub Napoleon) – mai mult decât o crimă, este o greșeală.  

În realitate, PSD n-a câștigat alegerile parlamentare cu un „vot masiv”. Dimpotrivă: din cei aproximativ 18,8  milioane de alegători, social-democrații au fost votați de circa 3,2 milioane. Restul de 15,6 milioane nu au votat PSD. Asta înseamnă că PSD are, în mod real, o cotă de 17%. Despre ce largă reprezentativitate vorbim aici?  

Dacă vor continua să se îmbete cu iluzia că „poporul” îi iubește de nu mai poate și că protestatarii din stradă și cei ce gândesc la fel ca ei nu sunt decât o mână de „răgălii” (cum i-a numit un politruc de pe la Buzău, unul Buzatu…) ori de „pierde-vară năimiți” care se vor plictisi repede și vor merge acasă, va fi tot mai rău pentru liderii PSD și pentru acest partid. Și problemele se vor amplifica rapid și în interiorul formațiunii. Deja sunt demisii și declarații de solidaritate cu manifestanții.

P.S. Poate cea mai inspirată caracterizare pe care am citit-o referitoare la scandalul acesta vine chiar de la un pesedist, un lider de organizație din Oradea: „Inițierea acestei ordonanțe în miez de noapte consider că este un atentat la bunele moravuri”.    

Citește și: 

Realizează PSD în ce belea a intrat? (I)

Realizează PSD în ce belea a intrat? (II)