PSD persistă în eroarea „vă dăm bani, ne dați voturi”

În tentativa sa de a-și conserva cât mai multe dintre voturile pensionarilor, guvernarea PSD a anunțat, prin vocea ministrului Muncii, că pensiile cresc de la 1 septembrie, urmare a noii legi adoptate în iunie și promulgate în iulie de președintele României, aflat și el în precampanie electorală și, deci, grijuliu să nu supere votanții.

Creșterea aceasta a punctului de pensie este una mică, de la 1.100 la 1.265 de lei, adică nesemnificativă pentru majoritatea covârșitoare a pensionarilor, însă implică riscuri deloc de neglijat. Asta, dacă cei de la vârful PSD ar fi preocupați realmente de ceea ce înseamnă buna guvernare, de priorități bugetare corecte, de echilibrul între nevoile sociale și aceste priorități și, în fine, de cât le permite plapuma bugetară să se întindă. Guvernarea PSD a dovedit, însă, de foarte multe ori, că e departe de așa ceva.

Anul acesta, impactul bugetar al noii legi a pensiilor este de 8,4 miliarde de lei, unul suportabil dacă n-ar exista acea „gaură” de 9 miliarde de lei la buget, reclamată acum vreo două săptămâni de liberali și confirmată deunăzi de liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, fost partener al PSD la guvernare. Și dacă recenta rectificare bugetară nu ar fi creat o altă „gaură” de aproape 3 miliarde de lei la bugetul de pensii.

Anul viitor, însă, impactul bugetar al majorării pensiilor va fi aproape triplu, de 24,8 miliarde de lei, iar în 2021 – de 58,1 miliarde de lei, pentru ca în 2022 să crească și mai mult, până la 81 de miliarde. Evident, însă, atunci PSD nu va mai fi, cel mai probabil, la guvernare, ci va țipa din opoziție că nu sunt bani de pensii, C-așa-i politica, damă de moravuri ușoare…

Această majorare etapizată a cheltuielilor cu pensiile vine în pofida scăderii numărului de contribuabili la fondul de pensii, fapt datorat numărului mare de români activi care au plecat și continuă să plece din țară, cât și fenomenului de îmbătrânire a populației, ce face să iasă la pensie un număr semnificativ mai mare de persoane decât cele care intră pe piața muncii. Și vine contrar recomandărilor interne și internaționale (FMI, agenții de rating ș.a.) privind necesitatea de reorientare a cheltuielilor bugetare dinspre majorări de salarii și pensii spre investiții publice, în condițiile în care actualmente aceste cheltuieli depășesc 80% din totalul veniturilor din taxe. Or, investițiile publice au un dublu rol. Pe de o parte, rezolvă necesități ale țării (infrastructură de transport, spitale, școli etc.), iar pe de altă parte ajută mediul de afaceri să se dezvolte. Iar această dezvoltare aduce cu sine locuri de muncă, cifre mai mari de afaceri și investiții private, toate acestea traducându-se și printr-un volum mai mare de taxe, impozite și alte contribuții la bugetele statului. Nu cred că trebuie să fii vreun geniu în economie și finanțe pentru a-ți da seama de aceste lucruri. Trebuie doar să nu gândești în modul primitiv „le dăm bani, ne dau voturi”. Mai ales că la alegerile europarlamentare s-a dovedit că nu prea funcționează.

Și ar mai fi ceva de făcut: o reală reformă a finanțelor publice, care să ducă, între altele, la creșterea gradului de colectare a veniturilor la buget. Pentru că și la acest capitol România e codașa Europei.