Profesioniștii justificărilor

Gata cu suspansul! Am aflat de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu votul în diaspora și cine-i de vină. Pentru asta, se cuvine să exprimăm mulțumiri și întreaga noastră recunoștință eminenților detectivi de la Ministerul Afacerilor Externe, a căror abnegație a făcut lumină în acest atât de complicat și controversat caz.

Așadar, conform raportului întocmit de amintiții detectivi, iată vinovații:

1. Timpul, scrisul de mână și Klaus Iohannis, cu referendumul lui cu tot – „Derularea alegerilor pentru Parlamentul European în paralel cu referendumul a făcut ca de la 2 minute, timpul de vot să crească la 7 minute, având în vedere că trebuiau completate două liste (scris de mână), înmânarea a 3 buletine (pentru cei care au votat și la referendum) și depunerea lor în trei urne diferite”.

2. Internetul – „Fiecare secție a fost dotată cu 1-2 tablete (una pentru a fi utilizată în procesul de votare și cealaltă de rezervă). Problema nu a constat atât în funcționarea sistemului, cât în deficiențele antrenate de viteza redusă a internetului în diferite țări și locații”.

3. Partidele – „Din păcate, cu unele excepții, partidele politice nu și-au manifestat interesul de a desemna reprezentanți în comisiile secțiilor de votare, renunțând cu 1-2 zile înainte să participe în comisiile Secțiilor de votare”. În plus, s-a constatat implicarea unor „grupuri de susținători ai unor anumite (sic! – n.m.) formațiuni politice, deși prevederile legale nu permit activități electorale în ziua votării”.

4. Cele „5-6 autocare sau mașini” cu care s-ar fi adus la vot – prin „acțiuni coordonate” – un „număr mare de cetățeni”, altfel spus „turism electoral”, ceea ce a dus „în mod automat la o presiune majoră asupra secțiilor de votare”.

Lămuriți acum? Ministerul de Externe, cel atât de hulit după alegeri, e singurul fără prihană în acest caz! Cu ce-i de vină el, dacă în Germania, Franța, Italia, Spania și în celelalte țări occidentale unde sunt comunități românești internetul e vai mama lui? Cu ce-i de vină dacă partidele (mai precis „unele anumite”) ba manifestă dezinteres față de votare, ba se răzgândesc își trimit „susținătorii” să se implice? La fel, nu-i vina Ministerului că „5-6 autocare sau mașini” (aflăm, așadar, tot mulțumită detectivilor din MAE, că autocarele nu-s mașini…) au adus mii, poate zeci de mii de oameni la vot (că, bănuiesc, 200-300 de inși, cât ar fi capacitatea normală totală a acestor vehicule, n-ar fi fost un număr atât de mare încât să perturbe procesul electoral în toată diaspora). Și, firește, nu Ministerul a decis să se facă referendum, și încă în aceeași zi cu alegerile europarlamentare.

Vedeți cum devine cazul când intră în scenă profesioniștii justificărilor?