Partidul ne îndeamnă la vigilență!

Azi a intrat în vigoare o lege. Nu, nu este vorba despre vreun act normativ prin care să se depolitizeze instituții publice înfeudate politic, nici despre vreunul care să reducă numărul celor 135 de secretari de stat (Guvernul Grindeanu avea 73, iar Executivul din Franța – țară mult mai mare și cu de trei ori populația României – are doar 39). Nu e vorba nici despre vreo lege ori ordonanță care să ajute mediul de afaceri, nici de una care să vizeze o mare investiție publică absolut necesară, nici de una prin care să se simplifice birocrația ori să se reducă fiscalitatea. Legea care a intrat în vigoare este aceea a „recursului compensatoriu”, una prin care pușcăriașilor încarcerați în „condiții necorespunzătoare” (cum s-a exprimat ministrul Justiției) li se reduce din pedeapsă. Din câte a spus ministrul Tudorel Toader, legea operează și retroactiv, astfel încât astăzi sunt puși în libertate primii deținuți. Urmează alții, așa încât aveți grijă la buzunare, poșete, genți, când ieșiți pe stradă, fiți foarte atenți cui deschideți ușa locuinței, supravegheați-vă strict copiii, nu-i lăsați singuri la joacă ori să facă drumul spre și de la școală fără însoțitori, evitați să circulați după ce se înserează și feriți-vă de zonele mai dosnice. Și, în timp ce faceți asta, mulțumiți din inimă partidului și guvernării sale, că, iată, vă învață astfel să fiți cât mai vigilenți.  

Ce înseamnă „condiții necorespunzătoare”? În această privință, legea e cam vagă: „cazarea unei persoane în oricare centru de detenție din România care a avut lipsuri la condițiile impuse de standardele europene”; „cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză”; „lipsa accesului la activități în aer liber”; „lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație”; „lipsa temperaturii adecvate a camerei”; „lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și cerințele de igienă”; „existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție”.

Eu sunt de acord că există pușcării supraaglomerate, care nu au celule cu toalete delimitate prin pereți, cu ventilație necorespunzătoare, cu igrasie ori cu temperatură „neadecvată” (orice ar însemna asta, că legea n-o mai definește). Dar i-aș ruga pe cei care au inițiat, votat și promulgat această lege să fie și ei de acord că pușcăria nu e centru spa, nici sanatoriu (deși condițiile din multe sanatorii ale patriei sunt cam la fel cu cele din pușcării), nici loc de loisir. În pușcărie nu mergi de plăcere sau ca recompensă pentru faptele bune pe care le-ai făcut. Știu că și deținuții sunt oameni, cunosc argumentele unor ONG-uri și instituții despre drepturile deținuților, sunt chiar de acord cu unele, dar cred că se uită, se ignoră sau se trece sub tăcere un adevăr fundamental: cea mai bună cale pentru a nu ajunge să fii încarcerat în „condiții necorespunzătoare” este să nu comiți infracțiuni!

Și încă ceva: oare n-ar fi bine ca guvernanții să fie cel puțin la fel de grijulii cum sunt cu deținuții și cu acei oameni cinstiți și contribuabili conștiincioși care sunt siliți de sărăcie să trăiască și ei în „condiții necorespunzătoare”?